notă biografică Ion Ghica s-a născut în vremea lui Ioan vodă Caragea, în anul 1816, pe 12 august, la Bucureşti, într-o familie care a dat Principatelor zece domni. În linie paternă directă e strănepotul lui Dimitrie Alexandru Ghika („Banul Bătrânul“), nepotul lui Scarlat şi fiul lui Dimitrie (Tache), mare logofăt, […]
La barieră se isprăvise caldarâmul şi o luam pe şleau cu roatele în noroi până la buceá, caii la pas şi surugiii croindu-le cu bicele la dungi beşicate pe spinare. După patru ore de răcnete şi înjurături, cruci şi răscruci, sfinţi şi evanghelii, pe la opt seara intram în curtea […]
Impiegatul autorităţii moldovene îl întoarce, îl observă, uitându-se când la mine, când la caracteristicele însemnate într-însul, comparându-le din ochi. Se sfătuieşte câtva cu colegul său de pe ţărmul muntenesc şi mă întreabă unde trag, ca să-mi aducă pasaportul la gazdă. În zadar protestez, cerând să mi-l dea îndată ca să-mi […]
Graţie vouă, amicilor mei din Paris, în puţine zile eram cunoscut şi bine primit în toate casele, cu o ospitalitate şi o bunătate pe care n-oi uita-o niciodată. Ion Ghica Scrisori către V. Alecsandri ediţie îngrijită de Radu Gârmacea şi ilustrată de Rareş Ionaşcu © HUMANITAS, 2014 Puţin după sosirea […]
Da, ştiu, cartea tipărită îşi trăieşte ultimele decenii, sau poate chiar ultimii ani… Directorii marilor biblioteci (chiar şi din România) se plâng din ce în ce mai frecvent de problema spaţiilor de depozitare. Ideea „depozitului legal” (obligaţia unei categorii de biblioteci de a avea cel puţin un exemplar din orice […]
Cotrocenii au un fel de-a fi deosebit de Parcul Filipescu, cartierul unde am copilărit. În timp ce triunghiul dintre Şoseaua Aviatorilor, Iancu de Hunedoara (fostă Bonaparte) şi Calea Dorobanţi este clădit mai ales de marea burghezie triumfătoare ieşită din revoluţia socială care a urmat primului război mondial („fin de l’ancien […]
Clădirea însăşi, cu parter şi etaj, avea ceva luminos, deschis. Intrarea principală, cu colonade de un gust neoclasic rafinat, nu era niciodată deschisă, astfel că intrarea se făcea prin lateral. Amfiteatrul Mare era în întregime îmbrăcat în lemn, amintind, deşi era mai puţin elegant, de amfiteatrul lui Morgagni de la […]
Dacă există o geografie a răspîndirii psihanalizei în lume, trebuie să ne întrebăm ce a determinat difuziunea ei în afara graniţelor care pot fi considerate leagănul său: Austria, Ungaria, Germania. Ion Vianu, “ Apropieri”, editura Polirom,Iaşi, 2011 Ca factor pozitiv, de creştere a culturii psihanalitice, trebuie menţionată prezenţa unei elite […]
Temerea puterii în legătură cu posibila „propagandă comunistă” prin psihanaliză era enorm de exagerată şi dovedeşte, pe deasupra, relativitatea libertăţii de expresie într-o Românie care juca aproximativ jocul democratic. Totuşi, această teamă nu era total lipsită de temei. În scurta ei existenţă, Comuna de la Budapesta aprobase psihanaliza şi instaurase, […]
1 Sigur că nu este adevărat. Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung care te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă – şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare – şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles, este numai […]
