Cum să fii o nimfomană în România

Dacă ai o irezistibilă dorință de sex în România ești proscris; statul român prin instituțiile sale vigilente nu permite astfel de devieri. Orice pericol iminent catalizator al desfrânării nesățioase este imediat evaluat, monitorizat și interzis de o comisie. Într-o țară în care unii creștin ortodocșii practicanți sărută moaște de sfinți călcându-se pe picioare, iar femeile încă poartă basmale pe cap și în casă și la birou, iar atunci când nu o fac, merg la tv sau în pagina 5 dezbrăcate, pericolul nimfomaniei este real la restul femeilor din România. Așadar un film artistic care are titlul ”Nimfomana” și se mândrește cu el agresiv, făcut de un regizor controversat, dar faimos, poate schimba raportul de forțe într-o țară europeană mică, dar credincioasă. Toate adolescentele se vor urca în tren și vor atenta la onoarea bărbaților care călătoresc cu treburi, bărbați prezumați ortodocși familiști convinși, care nu fac niciodată sex decât în patul conjugal. Epidemia se va răspândi ușor în toată țara, dacă acest film va rula în cele câteva cinematografe neruinate rămase în România. Mamele și bunicile adolescentelor vor fi cuprinse de invidie și vor începe și ele să cutreiere ca bezmeticele plaiurile mioritice în căutare de bărbați care să le satisfacă apetitul pentru sex stârnit de acest film. Nimeni nu va mai munci pentru patrie, toată lumea va fi brusc înnebunită de sex, bărbații vor fi supra-solicitați, adolescentele supra-excitate, va fi un haos. În consecință, cineva trebuie să vegheze ca cetățenii să nu o ia razna, să lase brusc televizoarele unde vin fete să danseze la bară sau să prezinte știri în bluze ultra-decoltate, unde li se oferă ”acces direct” în viața intimă a altor oameni și să dea buzna în cinematografe ca să vadă un film artistic. Nu porno, artistic. Așa ceva nu se poate, comisia trebuie să știe, să se implice, să decidă, să interzică.

Într-o lume desacralizată, în care sexul nu mai este demult tabu, ci un fapt absolut obișnuit al existenței umane, o comisie de papițoi și de fete Playboy decide că un film al unui mare regizor contemporan să fie interzis. Secolul XXI, Europa. Nu au văzut filmul, nu cunosc prea multe nici despre regizor, dar au simțit nevoia să salveze patria, să fie vigilenți. Nu poți deodată promova nimfomania în România când avem atâtea alte probleme naționale. Partea I a filmului care a rulat deja a fost o eroare, care doar a atras atenția onorabilei comisii asupra potențialului exploziv al acestui film. Nimfomana lui von Trier nu are ce căuta în România, decât parțial. Luăm doar partea I, doar așa să testăm puțin. Partea a II-a nu mai e de noi, e putredă, vine din Danemarca. Uite așa se salvează Europa, cu românii. Aici e tradiția și bunul simț și măsura în toate. Doar avem o reputație, trebuie să o menținem.

Până una-alta, CNC a dovedit mult discernământ, bun gust și inteligență instituțională. Acum, chiar dacă s-au răzgândit în ședința de joi, 30 ianuarie, nimfomania a devenit deja obsesie națională. Dacă la filmul lui von Trier mergeau doar cinefilii și fanii, acum va merge toată lumea. Cel mai probabil, cinefilii vor sta acasă și vor aștepta vremuri mai bune. Rețeta, așadar, este simplă: dacă vrei să fii o nimfomană în România, discretă, totuși, te angajezi într-o instituție de stat, unde, pentru a nu exista niciun pericol de competiție care să atenteze la poziția ta unică, interzici tot ce ți se pare puțin porno. N-au importanță distincțiile filozofice aici și linia fina dintre erotic, porno, cinema și literatură. În paralel, te dezbraci tăcută pe unde poți și emiți poziții și decizii cât poți tu de inteligente.

În mintea ”experților” din această comisie, adolescenții din România merg și se uită la filme dificile împreună cu părinții lor, la cinema. Când devin adolescenți nu deschid niciodată MTV-ul sau revista Playboy. Niciodată. Nu se uită la niciun videoclip cu Rihanna sau Miley Cyrus. Revista Playboy este doar pentru adulți și este, evident, o revistă de artă. Dacă treci prin ea, șansele să ajungi să evaluezi și certifici filme de artă în România sunt mari. Adolescentele din România știu acum ce au de făcut: unele se vor urca în tren într-un acces de nimfomanie, celelalte vor merge dezbrăcate pe la ușile Playboy.

Între timp, deznodământul acestei mici epopei triste este acela că filmul nu mai este interzis. Președinta comisiei de certificare, criticul de film vigilent cu pericolul gay în cinema, Cristina Corciovescu a fost demisă. Avem, bineînțeles, și doi eroi: directorul general al CNC, care poartă un nume ilustru, Mihai Kogălniceanu a declarat pentru Hotnews că: ”Atât timp cât voi fi director al Centrului Național al Cinematografiei, în România, nu va exista cenzură în privința filmelor ce vor fi difuzate în cinematografe.”; celălalt erou este nimeni altul decât ministrul Culturii, Gigel Sorinel Știrbu care a declarat și el că:” Orice formă de cenzură ne trimite cu mulţi ani în urmă pe scara istoriei. Regizorul filmului Nymphomaniac, danezul Lars von Trier, este o personalitate recunoscută şi apreciată la nivel mondial pentru activitatea sa regizorală. Producţiile sale au primit numeroase premii din partea unor jurii prestigioase. Nu cred că noi ar trebui să-i negăm valoarea prin interzicerea difuzării în cinematografe a acestui film.“

Cred că nu mai este nimic de comentat. Sper că Lars von Trier este mulțumit acum. Filmul lui a fost interzis, apoi dez-interzis, cu scandal, într-o țară de mâna a doua, totuși localizată în Europa. Ce poate fi mai flatant pentru un artist care adoră să provoace?! Cred că acum ne iubește, iar următorul lui film va fi turnat în România, poate în colaborare cu Cristi Puiu sau Corneliu Porumboiu. Desigur, în prealabil, vor aplica pentru o finanțare la CNC. În mod previzibil, înainte de lansare, CNC va descoperi brusc că e un film periculos, promovează criminalii în serie, că asta e preocuparea recentă a lui Puiu, iar Porumboiu îi filmează slow pe digital ore întregi într-un metabolism româno-danez.