Eram ciudat de sigur de toate, în noaptea aceea. Chiar am renunţat la a mai urmări pista şi am luat-o la fugă într-un semicerc larg (murind de râs de unul singur, pare-mi-se) ca să ajung faţă în faţă cu zarva, cu mişcarea pe care o văzusem – dacă văzusem într-adevăr […]
Mulţi vor spune că nu are rost, eu zic că în principiu nu e nici absurd, nici fără rost. Contează însă cine e persoana și cine ești tu. Merită să aștepţi dacă simţi şi mai ales dacă știi sigur că celălalt mai are ceva important de descoperit în viaţă, iar […]
Leon Wieseltier tocmai ieşise, în iarna timpurie a lui 1997, când se stinge Isaiah Berlin, din doliul de un an ţinut cu stricteţe după tatăl său. Dacă în primul caz lucrurile erau simple – Legea îi cere, ca fiu, să spună kaddish-ul, rugăciunea de doliu, de trei ori pe zi, […]
Avem cu toţii gânduri minunate care ne trec prin minte, formulări reușite şi frumoase, dar pe care nu avem timp să le notăm. Avem idei de proiecte pe care le-am putea lansa, dar amânăm și ele se pierd. Senzaţia ar fi de mii de comori, de mici comete strălucitoare care […]
„Oamenii au fost dintotdeauna marea mea pasiune” – declara Elias Canetti într-un interviu, plasându-se astfel în total dezacord cu protagonistul celebrului său roman Orbirea. Dacă pe cei doi îi leagă dragostea pentru cărţi, îi situează însă la poli iremediabil opuși concepția pe care o au față de relația dintre cultură […]
La un moment dat, faimosul medic, în camera bolnavului, îi făcu un semn aproape imperceptibil soţiei bolnavului şi, cu un surâs blând, se îndreptă către uşă. Doamna intui. Ajunşi pe coridor, medicul luă un aer pe deplin potrivit cu ocazia, profund uman şi înţelegător. Îşi drese vocea: — Doamnă, spuse, este […]
În Mizerabilii de Victor Hugo este o scenă care nu face public, stă în umbra marilor desfăşurări de trupe, a discursului scânteietor al romancierului, a viziunilor sale grandioase. Sunt astfel de scene în romane asemeni micilor parcuri rătăcite în furnicarul oraşului, un loc unde liniştea s-a aşezat pe o bancă […]
Tocmai ieşea dintr-o şedinţă, Când a oprit-o-n hol curierul Să-i înmâneze o scrisoare. Luă plicul alb. Nici o adresă Nu era scrisă… nici un nume… Era ca neaua neatinsă Ori ca deşertul fără ţintă. A desfăcut cu teamă plicul, Imaginând o veste sumbră, Dar înăuntru, ‘mpăturită, Era o foaie complet […]
Danilo Kiš: un nume, o legendă, o „raritate etnografică”, un „Borges al Balcanilor”… Născut iugoslav, scriitorul Kiš nu a simțit niciodată că ar avea legături profunde cu tradiția acestui conglomerat cultural. Exceptându-i pe Ivo Andrić sau Miroslav Krleža, Danilo Kiš aparține mai degrabă unei alte tradiții, profund cosmopolite, marcată de […]
Ce bine e când o pisică Se-ntinde-n somn şi se desface Ca într-un dans cu ochii-nchişi, Ori când se-nclină gânditoare, Cu unduiri catifelate, Sub mâna ta, să o desmierzi… Toarce visând când, deodată, Simte în aer nevăzutul Şi se ridică din culcuş. Ciulind urechile ascultă Şi urmăreşte cu privirea Parcă […]
