de pe Tibru, în 390 a. Chr. prezintă două aspecte contradictorii: pe de o parte un final fericit datorat gâștelor sacre ale Iunonei, singurele ființe aflate treze la datorie astfel încât cetățeanul roman Manlius, deșteptat de zarva lor, i-a trezit pe ceilalți luptători, reușindu-se aruncarea barbarilor gali peste zidurile care apărau centrul religios și politic al Romei de atunci; pe de altă parte rămâne suspect faptul că nici unul dintre câinii de pază nu a lătrat, probându-se inferioritatea lui canis fidelis comparativ cu vigilența înaripatelor sacre. Surse demne de încredere (Polybios, Titus Livius) relatează cele întâmplate; cum Imperiul nu s-a construit pe milă și iertarea erorilor, a fost instituită o procesiune anuală în cadrul căreia o gâscă sacră era purtată la loc de cinste într-o litieră, iar pe marginea drumului erau răstigniți de vii câini, pe stâlpi. E evident că dacă în fișa postului apare lătratul, trebuie s-o faci, tăcerea ducând dureros în eternitate.
Dar, pentru a ne apropia de asaltul asupra Capitoliului de pe Potomac, să subliniem că și romanii au avut momente când și-au pedepsit propriii aleși. Mergând pe surse – dar nu anonime sau inexistente precum caută să ne obișnuiască mediaticii contemporani nouă – ilustre precum Tacitus, Suetonius, aflăm că Senatul roman, deși instituție supremă a democrației imperiale, a fost asaltat de poporul capitalei, desigur sub regia cuiva neștiut inițial, aflat mai apoi. Pe de altă parte, asaltul pare să fi fost nu o dată justificat căci senatorii își păzeau pielea și jilțul „iar mijlocul de a scăpa de teamă îl căutau în lingușire” (Tacitus). Situația trebuie să fi fost jenantă la general căci, constată același Cornelius „timpurile sunt atât de molipsite, atât de murdărite de lingușire, încât… nu numai oamenii de frunte din stat, ci toți foștii consuli se ridicau pe întrecute spre a face propuneri care prin josnicia lor depășesc orice măsură”. (Idem) Nu e deci surprinzător faptul că ludicul Caligula și-a dus superbul armăsar Incitatus în Senat, stârnind admirația lingăilor în togă. E tot mai acceptată ideea că nu împăratul era nebun ci senatorii ticăloși.
A crede că pe Capitoliul transatlantic domină (inexistentă) zeița Honestas admonestându-i periodic pe senatori, înseamnă a fi umilul rob al modelelor. Și revenim la înțelepciunea clasică dătătoare de îndemnuri decente: nil admirari se traduce prin să nu admiri exagerat nimic, dar și să nu te mire nimic, căci admirarea nemăsurată aduce după sine mirarea la descoperirea adevărului. Tocmai această mirare a provocat-o asaltul de pe Potomac: o mare lovitură dată democrației, leagănul democrației a fost zguduit, cea mai mare lovitură din ultimii peste 160 (sau câți or fi fost) de ani, modelul democrațiilor a fost zguduit, vă dați seama cum acest individ (ce curajoși am devenit!) a divizat societatea americană?… Sunt doar câteva din inepțiile îndrugate pe cele mai felurite canale de către guru carpatini și nu numai. În primul rând atâta timp cât democrația se lovește pe sine însăși nu e nici o problemă, fiind ca în piesa lui Terentius „cel ce se pedepsește pe sine însuși”, adică nu se moare; din leagăn se mai cade, important fiind să nu se producă leziuni cerebrale; un somn adânc și un legănat bine regizat readuc normalitatea; cu loviturile lucrurile stau puțin diferit: e dificil de spus totuși dacă circul capitolin temperat în câteva ore, a fost mai zguduitor decât asasinarea a patru președinți aleși la fel de democratic precum senatorii. Aspectul îl putem așeza pe linia romanității transatlantice pe care am invocat-o adesea; din acest punct de vedere „vorbim” însă în continuare de stadiul de „leagăn”, romanii având la activ 12 (doisprezece) împărați asasinați cu aportul Gărzii Pretoriene; dar totalul trece de zeci. Povestea cu modelul e iarăși discutabilă, rezultat al unei admirații stupide, așa cum sugeram mai sus; adică: cu câteva săptămâni în urmă vocabularul nostru strămoșesc a fost „zguduit” din nou de o denumire minoritară, veche de sute de ani; cei de servici(u), politologi, sociologi, gnoseologi, et alii –ologi, au intrat în funcțiune fiind totuși surclasați prin impertinență și stupiditate de un mediatic care ne întreba din nou pe ton mieros parșiv îngrijorat: „În ce țară trăim, oameni buni – ( noi fiind descendenții celor răi, desigur) – ce țară suntem, vă dați seama că abia la jumătatea secolului XIX a avut loc dezrobirea țiganilor din țările române??? Și-au cerut vreodată scuze românii, Biserica???”. E bine când ești prost căci, „norocul îi favorizează pe proști”, crede pe drept Cato; exemplele sunt nenumărate în toate domeniile. Ca atare să clarificăm: trăim în țara în care dezrobirea țiganilor a avut loc în 1855 (Moldova) și 1856 (Țara Românească); în Transilvania, aflată sub lumina lui Iosif II, în 1786 au fost abolite toate formele de robie. În acest caz ne putem întreba fără maliție ci pe drept, ce fel de țară e leagănul răsturnat aparent, de curând, unde sclavia a fost abolită în 1862 ??? Despre divizarea societății doar atât că e formă a democrației; decât democrația monolitică, strânși uniți în jurul partidului, de care am avut parte, e preferabilă divizarea productivă. Scuzele istorice intră de asemenea în categoria stupidităților cu totul nepragmatice; probabil de aceea foștii proprietari de sclavi nu și-au cerut scuze, preferând un război „pe aripile vântului”, fratricid; cum cugeta tot un roman „fiecare să se scuze pentru propriile fapte, nu pentru trecut”, oricum interpretabil, trecutul adică. Și apoi știu (neo) galii de ce nu se scuză: Qui sʹ excuse s ʹaccuse. Nici în numele lui Nicolas Chauvin.
În concluzie, așa cum spunea un european mai temperat și realist, cu certitudine americanii își vor rezolva problemele precum în alte dăți mult mai critice; cert fără ajutorul comentatorilor carpato- danubiano -pontici. Ca și în cazul Capitoliului tiberin rămâne însă de cercetat cu perspicacitate sporită de ce nu au lătrat câinii??? Oare un cârd de gâște, fie și profane nu ar completa pragmatic cultul curcanului???
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
