Comunismul s-a dorit a fi întruchiparea unei ordini întemeiate pe puterea cuvintelor. Asemeni lui Prometeu, eroul pe care l-au evocat ca pe un înaintemergător, comuniştii au sperat că vor dărui umanităţii focul prin care să o elibereze, definitiv, din cătuşele trecutului. Fascinaţi de viitor, comuniştii au privit mereu înainte: trecutul […]
Mă aflu în fața unui paradox, acela de a vorbi despre profesorul G.I.Tohăneanu, sarcină ușoară (dată fiind bogăția de informații), dar și extrem de ingrată și de dificilă (sărăcia cuvintelor când vine vorba de a zugrăvi un portret al magistrului). Singura cale convenabilă este, cred, simplitatea în complexitatea ei, nădejdea […]
mereu în umbra altuia un înger păzitor fără sandale din aceia care nu sunt incluşi în biografia nimănui. numai cuvintele mai mută întunericul dintr-un om în altul.
E lucru bine cunoscut că literatura nu reflectă doar latura excepţională a lumii, ci şi o realitate comică, deprimantă, dislocantă. Sau cu totul absurdă. Literatura răsfrânge şi aceste chipuri incontestabile ale lumii – şi o poate face în forme uluitoare, dacă foloseşte mijloacele adecvate astfel încât să fie, incontestabil, vie […]
Cam așa s-ar putea parafraza celebrul răspuns shakespearian plin de lehamite („vorbe… vorbe… vorbe…”), în pragul unor evenimente aniversare cu rezonanță națională, universală uneori; și nu pentru că ar fi vorba de o desconsiderare a celor aniversate, cu atât mai puțin a celor aniversați, ci pentru că, de regulă asistăm […]
încă aştept scrisoarea, scrisoarea prin care să-mi spui ce s-a întîmplat. clopotele bat, pămîntul se dezbracă, iarna coboară ca o boală peste cerul curat. nu, nu vreau să te văd, vocea ta mă va ocoli, nu are putere să rostească cuvintele vii, va minţi. aştept să îmi scrii aşa cum […]
în poemul meu e povestea de mîine nu te căuta în cuvîntul lui nu-i despre tine, nu-i despre nimeni cunoscut trebuie să aştepţi să treci pragul unei noi dimineţi, să îmi cunoşti noile poveşti şi apoi să-ţi aminteşti ziua care a venit deja am plecat demult din ea, rămîi singur […]
Nu am avut curiozitatea să verific dacă s-au scris multe cronici despre această carte incitantă, Evreii și cuvintele, apărută, în 2015, la Editura Humanitas, scrisă la două mâini, de prozatorul israelianAmos Oz și de fiica sa, Fania Oz-Salzberger. Am recitit,în urmă cu ceva vreme, Rime pentru viață și moarte, de […]
respiră adânc, respiră: marile iubiri nu se vorbesc la telefon, marile iubiri nu te trag de mânecă, nu te sărută în fiecare zi şi nu-ţi lasă urme de ruj pe pernă. marile iubiri sunt anonime, rar sunt scrise în scrisori, de cele mai multe ori ele rămân fără cuvinte. marile […]
ca să pot scrie mai bine sprijin coala de hârtie pe-o carte numele autorului iese din când în când la suprafaţă ca un înecat şi încearcă să mă prindă de mână scriu repede-repede şi apăsat iar cuvintele umplu coala subţire cum bulgării de pământ un mormânt proaspăt (din […]
