Din alt ev
Era atâta de frumoasã Ca un castel în întuneric Ce lumineazã dinãuntru, Celor pierduţi în pribegie. El, un barbar, striga de-afarã Sã-l lase numai o secundã La masa ei îmbelşugatã. Dar ea rãmase ca de piatrã, Înconjurându-se de lacuri Care o-ndepãrtau privirii. Îi deschisese demult poarta, Dar el prãdase tot […]










