Bata Marianov, sculptor renumit, de origine sârbă, bănățean convins, și-a propus să alterneze, pentru o vreme, din motive felurite, pe care nu-i place să le devoaleze, artele plastice cu arta scriiturii. S-a pornit, așadar, să scrie cu patos mai multe romane cu inserții autobiografice și apoi să le reunească sub […]
La ultima pagină a cărții, autoarea scrie cîteva rînduri fiicei sale și nepoatei sale. Se folosește de un citat. De acesta: ”Izulete, m-ai întrebat dacă arhivele nu au fost distruse. De ce le-aș fi distrus? Ba dimpotrivă, le-am pus în ordine. Cred că vom munci pentru copiii noștri și poate […]
Să presupunem că ai vrea să scrii. Că, mai mult, ai ambiția de a scrie bine ori foarte bine. Cînd ai o asemenea ambiție, e important să probezi, mai ales în fața ta, multă inteligență – între altele, să privești, să citești în stînga și în dreapta ceea ce e […]
Poezia e o pânză de paianjen. Pe buze, are un zâmbet rece. Dar, când se-nnoptează Și ușa lumii rămâne Pe jumătate deschisă, În ea intră, cu migală, Nestrunita beznă. Mestecenii sunt tot mai subțiri Și pământul, pe jumătate se clatină. Poezia e o picătură uriașă Ce rătăcește prin tine, Ca […]
Roman psihologic scris în cheie autobiografică, Uşa a fost publicat în 1987; în 2003 a primit premiul Femina pentru cel mai bun roman străin şi a devenit opera cea mai cunoscută pe plan mondial a scriitoarei maghiare născute în 1917. Succesul se datorează în mare măsură transformării unei naraţiuni de […]
Fratele meu spiritual Michel Camus (1929-2003), poet, filosof şi editor, era un adevărat revoluţionar. Credea, ca şi mine, că singura revoluţie care are un sens este cea a conştiinţei, o revoluţie metafizică experimentală care implică fiinţa în întregime. O revoluţie individuală, condiţie sine qua non a evoluţiei sociale, care nu […]
“Pelicanul albastru, zicea bunicu’, plutea la un loc cu lebedele alea de le-ai văzut tu după ce ţi-a zis tată-tu să-l asculţi pe Tchaikovsky. Se plimba aşa printre raţele lui Izmanã, că el era singurul care avea o sumă, mumă-ta a batrână n-avea decât una, ce i-o fi venit să […]
Pentru orice român educat, posteritatea lui Cezar Bolliac este marcată de două texte definindu-i profilul. Pe de o parte, imaginea pioasă din “ Epigonii” lui Eminescu, imortalizând pe acel Bolliac pasionat şi profet al poeziei sociale. Pe de altă parte, teribilul pamflet al lui Alexandru Odobescu, cel care stabileşte, definitiv […]
O singură dată l-am văzut pe Petru Creția la televizor, la ultima emisiune în care a apărut, ca invitat al lui Iosif Sava. La un moment dat, a luat o carte în mână, pregătindu-se să citească un fragment. Chiar dacă n-aș fi știut absolut nimic despre el, din felul în […]
nu avem nimic în comun, nu avem nimic. locuieşti în alt univers, stai la umbra unui altfel de vers, te închini la zei despre care nici măcar n-am auzit, iubeşti uneori un zid, o plantă, o umbră care te însoţeşte până când îmbătrâneşte… nu avem nimic unul cu altul decât […]
