instrument cu coarde ciupite, trimite la proveniența persană – arabă (al-ûd), ajuns în Europa în secolul XI prin maurii din Spania, iar la noi prin turci (lâuta); ca atare va fi lăuta care va dezvolta muzica lăutărească în spațiul răsăritean, iar în cel apusean luth (fr.) și liuto (it.) cu […]

dans popular cubanez, cu muzica aferentă, se caracterizează, spre deosebire de sarabandă, printr-un ritm mai lent, pași bine măsurați. Denumirea din spaniolul habanera, femininul lui habanero, însemnând dans (sau/ și) muzică din Havana. Primește notorietate în secolul XIX. Nu există nici un dubiu asupra faptului că habanera cea mai celebră […]

prin fr. sarabande, desemnează un dans popular spaniol și implicit muzica aferentă, din spaniolul zarabanda. Deloc surprinzător, atât coregrafic cât și sonor, sarabanda prezintă  certă influență arabă, probându-și prin aceasta vechimea. Surprinzător însă, e menționată întâi în coloniile spaniole, în America Latină.  Dominicanul Alonso Lopez, activ în Mexic, nota în […]

reprezentând registrul cel mai de jos al vocii bărbătești, în expresia sa pură este o raritate; „vorbim” cel mai adesea de bas-baritoni, ceea ce nu e tocmai just. Un foarte tânăr bas (timișorean) afirma recent, conștient de statutul său, că rolurile bașilor sunt de regulă secundare, nicidecum principale, dar că […]

pentru că nu poate fi imaginat, în-chipuit, adică neavând  chip  precum Tatăl sau Fiul, generează cele mai grandioase expresii muzicale, eliberând nelimitat forța compozițională. Auzim și simțim că muzicianul își dorește să ajungă în „compania” Lui, de unde și Cum Sancto Spiritu, Cu Sfântul Spirit sau, poate chiar împreună cu […]

este primul cuvânt din versurile Magnificat anima mea/ Magnificat Dominum…, adică „Îl preamărește sufletul meu/ Îl preamărește pe Domnul…”, dintr-un text liturgic dedicat Sfintei Maria, devenit fundament pentru un anume tip de compoziție muzicală. Magnificat se caracterizează deci prin grandoare către Tatăl dar în același timp sensibilitate către Fecioara Mamă. […]

din it. barcarola și fr. barcarolle (în operă) e la origine cântecul gondolierilor venețieni, ritmat, lent, liric, urmărind  unduirea valurilor și cadența vâslelor dar până la urmă și a sentimentelor după cum vom auzi. Altfel spus, barca (it. barca) generează primele compoziții.  Începem cu Chopin în interpretarea lui Krystian Zimmerman. […]

„Am construit o lume în care ne simțim deseori singuri. Avem acum șansa de a o regândi, punând în centrul ei compasiunea și implicarea noastră în comunitate”, este un mesaj pe care economista și autoarea britanică Noreena Hertz l-a transmis în ultimii ani atât publicului internațional, cât și reprezentanților unor […]

fiind Cel de necuprins, evident că nu poate fi personaj într-o operă; orice încercare ar fi o blasfemie oricum nereușită. Atotputernicul poate fi însă invocat într-o formă superioară, adică prin muzică, așa cum se întâmplă în nenumăratele  Te Deum (laudamus), Pe Tine Doamne (Te lăudăm) din care am exemplificat odinioară. […]

Un amic și întru  ale melomaniei mi-a sugerat să purific muzical o duminică raportându-mă(-ne) la îngeri. Mai mult sau mai puțin simplu în măsura în care personaje angelice întâlnim în marea muzică, dar îngeri propriu ziși nu (și totuși…). Ne întoarcem în timp la Angelus Domini într-o interpretare monahală. Continuăm […]