MUSICA PURITAS DOMINICA (Dumnezeu… )

fiind Cel de necuprins, evident că nu poate fi personaj într-o operă; orice încercare ar fi o blasfemie oricum nereușită. Atotputernicul poate fi însă invocat într-o formă superioară, adică prin muzică, așa cum se întâmplă în nenumăratele  Te Deum (laudamus), Pe Tine Doamne (Te lăudăm) din care am exemplificat odinioară. Marea operă ne oferă însă câteva invocări, fie colective, fie individuale. Începem cu Immenso Iehova din verdianul Nabucco. Ceea ce a reușit Verdi să redea este și … imensa încredere a rugătorilor și a ierarhului lor, în puține cuvinte căci EL oricum nu poate fi redat în nemărginirea Sa. Absolut dureroase sunt invocările individuale fără sorți de împlinire, mai ales când concurența e terestră, cu Îngerul căzut. Gounod rămâne  de neegalat în Faust, prin Avant de quitter … , rugămintea adresată Regelui cerurilor nefiind împlinită. Mult mai dureroasă e invocarea rostită de Margareta, fără nici o șansă de vreme ce în biserică Mefisto concurează cu succes orga sacrului. Să ascultăm o variantă „modernă” la Metropolitan cu doi interpreți de excepție. Apoi aceeași tristă experiență, într-o montare vieneză (varianta primă, adică fără Noaptea Valpurgiei) care i-a scandalizat pe unii din motive necunoscute.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *