1.În 2009 a primit Premiul Nobel pentru literatură. Motivația juriului: „densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmostenitilor”. Este singurul scriitor de origine română care a primit cea mai rîvnită distincție literară din lume. 2.La editura Humanitas există seria de autor Herta Muller – http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/seria-de-autor-herta-m%C3%BCller 3.Herta […]
pentru Ion Mureşan din vertij se naşte lumina şi lumina pleacă de la dumnezeu şi se întoarce mai încolo, tot aşa sus-jos, sus-jos pâna când legănarea asta intră în capetele noastre de beţivi şi se aude ca o linie directă de telefon care sună şi-n rai, ca o chemare
“Un barbat de 80 de ani, din comuna bacauana Vultureni, a fost uitat incuiat trei zile in sediul primariei din localitate, unde se dusese dupa o adeverinta, edilul sustinand ca batranul s-a simtit bine cat a stat inchis in cladire, altfel ar fi deschis o fereastra si ar fi strigat […]
Plimbarea e cel mai potrivit moment pe care ţi-l poate acorda cineva care pentru tine e un maestru, un înţelept, un duhovnic, sau un bunic plin de lumină. Nu cred că are legătură cu Aristotel care se plimba. Are legătură cu ce înseamnă plimbarea pentru noi toţi. E un moment […]
Mă anunţă îngrozit, reuşind totuşi să-şi ţină firea, că i-a revenit tumoarea de pe creier şi că trebuie să se opereze de urgenţă. Simt că mă prăbuşesc dacă mă pun în locul lui. El are curaj, se stăpâneşte, eu m-aş fi blocat, nu aş fi putut gândi la rece. Va […]
Căutarea unei noi sacralități politice. Miturile politice. Religiile politice. Comunismul, un proiect universalizant. Banalitatea răului/HannahArendt. Neo-totalitarismul. Totalitarismului inseparabil de primul război mondial. Totalitarismul – un proiect de purificare a Umanității. Pericolele memoralizării și tendința oamenilor de a șterge lucruri importante. Riscul creării unei istorii artificiale. Graduala barbarizare a standardelor morale. […]
Da, a fost o vreme când nu te găseam, pământul care te acoperea se surpase într-o parte şi de câte ori bătea vântul puteam să văd nimicul ca un orb care pipăie cu degetele albia uscată a unui râu şi plămânii i se umplu brusc de apă. Tu nu erai […]
Când scriu, eu din cuvinte Îmi fac o lumânare Şi sui cu flãcãruia În ascunzişul minţii. Acolo, înãuntru, Mi-aratã lumânarea, Sunt plãji pe care timpul Îmi lasã şi-mi ia daruri. Nimic din tot ce capãt Nu pare sã-mi rãmânã Şi totuşi cum se-ntoarce Din nevãzut pierdutul, Când arde lumânarea!
-pe Strada SzekelyLazlo nr. 1 Undeva în Timișoara, pe o mică străduță cu case vechi și frumoase, în vecinătatea unui parc, pe o străduță ruptă de zgomotele orașului, de mașini, de claxoane, de oamenii bătând toate străzile în lungul și-n latul orașului de cum se ridică zorile și până-n noapte […]
A venit lumina şi ne-a luat casa. A venit într-o noapte când nimeni nu mai credea. S-a auzit întâi un vuiet surd, apoi tata a zis e prea multă linişte, să fugim şi în timp ce fugeam cu lumea în spate, cerul se îngusta cu încă un cerc până când […]
