Pensionarul uitat în primărie

“Un barbat de 80 de ani, din comuna bacauana Vultureni, a fost uitat incuiat trei zile in sediul primariei din localitate, unde se dusese dupa o adeverinta, edilul sustinand ca batranul s-a simtit bine cat a stat inchis in cladire, altfel ar fi deschis o fereastra si ar fi strigat dupa ajutor, relateaza Mediafax. Potrivit autoritatilor locale din Vultureni, batranul a stat incuiat in sediul primariei din localitate de vineri dupa-amiaza pana duminica seara, cand a fost gasit de catre un angajat al institutiei. Bacauanul de 80 de ani fusese adus cu masina, vineri dimineata, de catre un salariat al primariei pentru a ridica o adeverinta necesara la Agentia de Plati si Interventie in Agricultura (APIA), urmand ca apoi sa fie transportat inapoi acasa. Intre timp insa, salariatul respectiv a trebuit sa isi rezolve problemele de serviciu, motiv pentru care batranul a mers sa isi verifice contul bancar la unitatea CEC care functioneaza, impreuna cu Posta, in acelasi imobil cu primaria. Ulterior, barbatul de 80 de ani s-a intors la primarie, situata la etajul intai al cladirii, mergand in sala de sedinte a Consiliului Local pentru a-l astepta pe salariatul care urma sa-l duca acasa cu masina. „Angajatul nostru, dupa ce si-a terminat treaba, a iesit din primarie, acolo unde urma sa se intalneasca cu batranul, si cum nu l-a observat pe acesta, a plecat, gandindu-se ca o fi gasit alta masina sa se duca acasa. Noi vineri am terminat programul la ora 14.00, asa ca, pana la ora 16.00, cand cei de la CEC au inchis cladirea, avea timp sa coboare. Insa, batranul a adormit in sala de sedinte si, cand s-a trezit, si-a dat seama ca este incuiat pe dinafara”, a declarat, marti, primarul comunei Vultureni, Daniel Taranu. Edilul sustine ca, pe perioada cat a stat inchis in cladire, batranul s-a simtit bine, altfel ar fi deschis o fereastra si ar fi strigat dupa ajutor, mai ales ca imobilul in care functioneaza primaria se afla la un drum judetean. „Batranul s-a simtit bine cat a stat inauntru, altfel ar fi gasit o modalitate sa strige dupa ajutor, cel mai la indemana fiindu-i sa deschida o fereastra. Cu exceptia unui pat pe care sa doarma, a avut la dispozitie cam tot ce-i trebuie, inclusiv mancare din frigiderul aflat in oficiul primariei. De altfel, cand a fost gasit, barbatul era bine si foarte calm”, sustine primarul Daniel Taranu” (Hotnews, 3 iunie 2014).

Lisandru Agormiţei, pensionarul uitat în primăria din Vultureni, era un fost vînător de munte care învăţase ruseşte pentru a putea să se opună cu mai mult succes inevitabilelor atacuri ale invadatorului sovietic, aşa cum îi ceruse personal secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, într-o întîlnire secretă din vara anului 1970. Lisandru nu era obişnuit să facă o treabă de mîntuială, aşa că se întîlnise cu lingvişti, dialectologi, istorici şi profesori de literatură rusă, încercînd să ajungă să stăpînească limba lui Puşkin măcar la nivelul lui Nekrasov, dacă nu chiar la nivelul lui Andrei Belîi. El făcuse şi mai multe călătorii în URSS pentru a auzi limba vorbită pe străzile Moscovei, se încurcase cu rusoaice durdulii şi cu ucrainence slăbuţe, întîlnise beţivi care îi recitaseră din Rimbaud, dar şi kaghebişti ce pomeneau întruna pericolul imperialismului yankeu. Citise tot ce primise de la profesorii săi, dar îşi cumpărase şi el cîteva geamantane cu cărţi din care mai scotea cîte un volum în vreme ce tovarăşii lui de arme sforăiau  zdrobiţi de oboseală. Nimeni nu ştie cum de a reuşit să-şi procure Lisandru prima ediţie incompletă din Cevengur apărută în 1972, însă de îndată ce a citit-o, în 1980, şi-a dat demisia din armată şi s-a retras în satul Bosia, acolo unde locuiau părinţii săi. A crescut vaci, capre şi cai, a făcut butoaie şi mese din lemn de frasin, a cîntat la nunţi cîntecele lui Vladimir Vîsoţki, a reparat maşini şi tractoare ruginite, a pus murături şi i-a învăţat pe aproape toţi copiii din cele şaisprezece sate ale comunei Vultureni să înjure ruseşte. Se spune că ar fi avut şi cîţiva copii din flori, dar despre asta ar fi putut să ştie cîte ceva doar Bohuslav Kuczka, singurul slovac din Vultureni, prietenul cel mai bun al lui Lisandru, care a murit în anul 2007 în timp ce se străduia să-i povestească un film al lui Jiří Menzel.

După moartea lui Kuczka, Lisandru a ieşit destul de rar din casă, fiind văzut aproape tot timpul citind. Se pare că obţinuse într-un mod misterios varianta integrală din Cevengur şi se străduia să-şi păstreze ţinerea de minte învăţînd întregul roman pe de rost. Cu singurele trei capre pe care le mai avea vorbea numai ruseşte, făcîndu-i să creadă pe sătenii ce continuau să treacă pe la el că se cam smintise.

Lisandru Agormiţei a ieşit din anonimat duminică, 1 iunie 2014, cînd a fost descoperit în clădirea primăriei din Vultureni, unde fusese închis în data de 30 mai. Unii s-au grăbit să deplîngă situaţia în care ajunsese, acuzînd lipsa de atenţie a unor birocraţi fără sentimente, în vreme ce alţii s-au mulţumit să rîdă de el, socotindu-l un biet bătrîn senil. Nimeni nu şi-a putut însă închipui că fostul vînător de munte îşi plănuise în detaliu acţiunea, pregătindu-se cu atenţie pentru a putea rămîne singur în primărie. Dacă primarul ar fi ştiut un pic de literatură rusă şi dacă n-ar fi fost prea speriat de consecinţele acestei întîmplări, ar fi putut să înţeleagă că, atunci cînd a fost găsit, Lisandru repeta cu solemnitate că hotărîse să ocupe primăria din Vultureni pentru a declanşa adevărata revoluţie mondială, revoluţia după care tînjise toată viaţa Andrei Platonov, revoluţia ce putea fi înfăptuită numai de urmaşii răzeşilor.

Dacă nu va fi internat la Spitalul de Psihiatrie de la Socola, Lisandru Agormiţei ar putea fi invitat personal de către Vladimir Putin să se stabilească în Crimeea pentru a le ţine prelegeri despre folclorul rusesc tătarilor reveniţi în peninsulă.

bizar

 

Un comentariu

  1. Streian Virgiliu says:

    Interesant articol !!!!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *