Adrian Munteanu pune punct final acum, la numărul 300, proiectului personal numit „SONETOTERAPIA”. ”A fost un proiect născut în primele zile ale stării de urgență impusă de debutul pandemiei în dramaticul an 2020. Un proiect desfășurat, fără întrerupere, pe parcursul a zece luni, cu postarea câte unui sonet pe zi […]
Editura Humanitas vă invită joi, 14 ianuarie, de la ora 19:30, la lansarea volumului „Cetăți, castele și alte fortificații din România. De la începuturi până către anul 1540“ de Radu Oltean. O întâlnire Humanitas #live #online cu Radu Oltean și istoricii Liviu Cîmpeanu, Árpád-Gellért Ladó și Andrei Pogăciaș. Proiectul „Cetăți, […]
locuri şi oameni despre care nu mai ai nimic de spus moartea răspândită din ecran în ecran fără sunete de fanfare. atâta tristeţe în jur. ziua asta – podul pe care treci fiindcă n-ai încotro şi tocmai cu tine se surpă. viaţa e posibilă numai în spatele […]
În ultimii ani, nelipsitul discurs despre disperare pare că a pătruns, prin multitudinea de rețele ale conglomeratului mediatic ce ne înconjoară, până și în peisajul lăuntric, afectiv, al omului contemporan, dizolvându-i fragilul scut protector. Aceasta este, de altfel, una dintre premisele remarcabilei cărți a lui Adrien Candiard, Cât a […]
Richard Brautigan În iubire plouă Nu știu ce-ar putea fi, dar când o fată începe să-mi placă foarte mult îmi pierd încrederea în mine Devin agitat Nu spun ce-ar trebui să spun Ori poate că încep să examinez, să evaluez, să calculez ceea ce spun Dacă […]
„Creta desnuda-s”, mi-ai spus la Judas Priest, și, c-o mână întinsă până la tine,-n palmă, am scris: „Ce calmă e marea! Greta, zburăm în Creta?”
Pe merit / pe nemerit. Am crescut cu aceste două sintagme în minte. Le-am auzit de sute și mii de ori. Uitându-mă la ceea ce se petrece în jur, ajung la concluzia că am avut o educație proastă. Sau, mai bine zis, complet desprinsă de lumea în care am trăit, […]
22 decembrie 1989 este o dată crucială pentru istoria comunismului românesc, dar și – poate mai mult chiar – pentru istoria democrației. iată la ce ar fi privit românii în acea zi dacă atunci cursul istoriei nu ar luat o întorsătură radicală:
În ajunul Crăciunurilor de demult, casa începea să se umple de mister. Bunica mă ruga să merg în vârful picioarelor şi să vorbesc în şoaptă pentru că zgomotul putea speria aluatul pe care ea îl închinase şi îl pusese la crescut, într-un lighian acoperit cu şervet gros şi aşezat pe […]
peste statuile din parc se năpustesc amintirile ca într-un film alb-negru fără sunet e frig în piața victoriei trecem unii pe lângă alții îngăduitori fără strângeri de mâini fără îmbrățișări o femeie a încremenit cu mâna pe lumânarea aprinsă (e o mamă îmbătrânită de […]
