locuri şi oameni
despre care nu mai ai nimic de spus
moartea
răspândită din ecran în ecran fără sunete de fanfare.
atâta tristeţe în jur.
ziua asta – podul pe care treci
fiindcă n-ai încotro
şi tocmai cu tine se surpă.
viaţa e posibilă numai în spatele casei tale
unde-i betonul crăpat
de-acolo ies câteva firişoare de iarbă
două legături de buruieni
şi-o jumătate de păpădie
copiii sunt foarte ocupaţi
să salveze o gânganie de care ţi-e scârbă
o urcă pe-un băţ lung
şi-l ţin îndreptat către soare
