podul pe care treci

locuri şi oameni

despre care nu mai ai nimic de spus

 

moartea

răspândită din ecran în ecran fără sunete de fanfare.

 

atâta tristeţe în jur.

ziua asta – podul pe care treci

fiindcă n-ai încotro

şi tocmai cu tine se surpă.

 

viaţa e posibilă numai în spatele casei tale

unde-i betonul crăpat

de-acolo ies câteva firişoare de iarbă

două legături de buruieni

şi-o jumătate de păpădie

 

copiii sunt foarte ocupaţi

să salveze o gânganie de care ţi-e scârbă

 

o urcă pe-un băţ lung

şi-l ţin îndreptat către soare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *