Mã-ntorc în somn din nou acasã, Ca-ntr-o cochilie nevãzutã, Sã te aştept, dar mi se-ntâmplã S-ajung târziu ori prea devreme. Însã acum, ca niciodatã, Îţi aud paşii prin grãdina Care demult nu mai existã; Simt cum te-apropii de fereastra Carw-a rãmas de-atunci deschisã. De-nfiorare, curtea, pomii, Odãile însingurate Încep sã […]
De-ai fi la nesfârşit Copil, ori de-ai fi tânãr, Pe când cei de alãturi S-ar ofili privind Cum tu rãmâi acelaşi, Nevãtãmat de timp… Brusc te-ar cuprinde teama Sã dãinui doar tu singur Şi-atunci ai lua în vis Pe cei din jur, de-a valma, Închipuind o oazã De dincolo de […]
Pe când cãdeam în gol, M-am agãţat de-un gând Care m-a tras în sus, Închipuind o scarã. Pe prima treaptã, pasul Urcând aluneca Şi mersul mai departe Sporea din prãbuşiri. Pe treapta de la mijloc, Crescând parcã scãdeam, Cãci mã lãsam în urmã, Sã pot înainta. Pe treapta de la […]
Să zicem că undeva într-o instituţie există un şef sau un patron care îţi face viaţa imposibilă, şi cineva reuşeste să îl schimbe şi să aducă un şef sau un patron potrivit pentru acea funcţie. Lucrurile astea se mai întâmplă “de la sine”: soarta, pensionarea, un accident. Dar nu întotdeauna […]
Pe când dormeau copiii, Pãrinţii au ieşit, Fãrã sã-i simtã nimeni, Şi-n codru s-au pierdut. A doua zi, cei mici, Rãmaşi în casa goalã, Au fost luaţi de un unchi Şi duşi în altã parte. Crescurã aşteptând Sã se deschidã uşa Şi cei plecaţi cândva Sã vinã înapoi. Aşa trecurã […]
Cum faci din fricã lumânare, Sã-ţi dibui calea pe-ntuneric Şi cum preschimbi durerea-n poartã Sã poţi ieşi din zvârcolire? Cum creşte muzica din ţipãt? Ce fiare-ascunde armonia Şi cum înmoi tãişul sorţii? Acrobaţiile gândirii Care se joacã de-a abisul Propun variante iluzorii. Numai rãspunsul care vine, Când te arunci în […]
Am în desagã o grãdinã Care mi-e hranã şi luminã, Când o iau singurã prin lume. Dacã deşertu-mi iese-n cale, Îi umplu golul cu petale Şi fac nisipul sã foşneascã, Iar dacã dau în drum de-o mare, Întind sub paşi flori curgãtoare Ca sã mã legene pe ape. Oriunde-aş merge, […]
Vino pe plaja din tablou, Sã ascultãm cum tace marea, Sub zborul bãrcilor pictate. Te-aş fi chemat în altã parte, Dar nostalgia mã aduce În acuarela de demult. Numai acolo sunt acasã, Pe coama undei care arde, În asfinţitul altui timp.
Fãrâmele de versuri Au fost cândva romane Care prindeau o lume Cu nada-nchipuirii. Dar ele erau umbra Unor şi mai vechi tomuri Ce dezlegau mistere, Îmbelşugându-ţi mintea. Iar toate se trãgeau Dintr-o pierdutã carte, În care, pe foi albe, Plutea nescris Cuvântul.
Există părinţi spirituali, oameni cu care te simţi frate în cele ale sufletului, de parcă faci parte din aceeaşi familie spirituală cu ei. Apoi există mentori, cei care te învaţă cum să faci lucrurile. Şi apoi… există maeştri. În viaţă, sau trecuţi din această viaţă. Despre asta vreau să vorbesc […]
