Vezi, se apropie înserarea De care nu mai mi-este teamă, Poate fiindcă presimt răspunsul La-nfricoșata întrebare. Îți par aici, dar sunt departe, Ca un ecou care se-ntoarce, După ce sunetul dispare. Ies din penumbra amorțirii Și dau din aripi nevăzute, Acum când raza rupe vălul Ce tăinuiește răsărirea.
Din alfabetul de-altădată, Am început să pierd din semne, Până când n-a rămas niciunul. Pot să-ți aduc numai cochilia Din care a ieșit cuvântul Care plutea cândva pe ape.
Unii scriitori ies din penumbrele trecutului şi iau locul celor care pânã mai adineauri se aflau în luminile rampei. Unele cãrţi se demodeazã, deoarece lumea pe care au cuprins-o devine de neînţeles ori nu mai prezintã nici o atracţie pentru cei de azi. Ori viziunea lor pare copilãroasã timpurile dezvrãjite […]
Când seara trag năvodul, La mal, cu prada zilei, Se-ntâmplă să descopăr, Printre capturi de vorbe Și de mărunte gesturi, Un zâmbet ca un fulger Ce sfâșie rutina, Vibrația unei spuneri Care răstoarnă lumea, Zvâcnirea unui suflet Sfințind deodată timpul… Și pe neașteptate, Mă simt intens privită, Chemată și trimisă, […]
Privirea Ta e nimbul Cu care mă întâmpini, Când mă întorc acasă, Bolnav de întuneric. Îmi pui mâna pe frunte, Ca mama, altădată Și-mi faci sufletul lună Să nu mai simt durerea. Pe când prinzi să mă vindeci, Se-ntâmplă și minunea Tămăduirii Tale, Căci de atâta vreme, M-am smuls plecând […]
Suntem ca niciodată împreună, Nu ne putem vedea și nici atinge, Însă suntem vegheați de- același suflet Care ne-a luat cu sine de pe drumuri. Pe când plutim în liniștea cea lină, Descătușați de doruri și de gânduri, Auzi venind un vuiet dinăuntru? E Dumnezeu ce crește-n noi ca marea…
Mi-am pregătit casa de oaspeți Și am întins o masă mare, Cu farfurii și cu tacâmuri Cum nu mai sunt demult pe lume. După rețetele bunicii, Am adunat zile de-a rândul Și-am recompus feluri uitate. Când am fost gata, dintr-un cufăr, Am scos rochia de bal a mamei Și când […]
Cel ce rãmâne singur Ar trebui s-aprindã O candelã în golul Care îl înconjoarã, Pentru cã flãcãruia Îi cheamã şi-i adunã Pe cei absenţi în juru-i Şi-i face sã vorbeascã În şoapte de luminã. Firava pâlpâire Îl ia cu ea acasã Pe cel ce nu o lasã Vreodatã sã se […]
Privirea Ta deschide calea Spre nevăzutul din imagini Și-n ochii noștri ce se uită În jur se iscă un departe Care ne-aduce-n minte timpul Când eram una cu pământul, Nedespărțit în continente, Îmbrățișat de-aceleași ape. Chiar în cuvintele pe care Ni le rostim se-aude marea, Îmbogățind pe jumătate Ce nu […]
De Barbu Cioculescu ne-a legat pe mine și pe părinții mei o profundă prietenie care, de-a lungul timpului, nu a încetat să umple de frumusețe și de căldură viețile noastre. Acum, plecarea lui fizică dintre noi, cei care l-am iubit, este doar o strămutare a lui din afara înăuntrul nostru, […]
