Îmi spui că sunt acasă Că tu ești tatăl meu, Dar eu nu te țin minte, Am devenit un altul. Atunci tu-ngenunchezi, Mă rogi sa îmi închipui Că eu ți-aș fi părinte, Iar tu – fiul schimbat Ce pare să nu știe La cine s-a întors. Mă uit la tine […]
Vin într-un suflet să vă spun Că încă nu-i totul pierdut, Acum că Domnul s-a născut. Chiar dacă-i ger și n-avem foc De azi, din noaptea de Crăciun, Ne va fi cald în orice loc. Nu vom mai fi ai nimănui, Pentru că Pruncul așteptat, Sosind din cer, ne-a îmbunat […]
Mariana Sipoș: De ce a fost arestat Dinu Pillat? Cornelia Pillat: Pentru că traiectoria vieții lui Dinu, felul lui de a fi, neamul din care se trăgea, toate acestea îl duceau direct la arestare și la închisoare. Adică a fost un destin trasat perfect pentru acea epocă, nu este cinism […]
Ah, bucuria să dansez De una singură-n lumină, Ori în penumbra înserării, Cînd gestul brusc și dezacordul Se subțiază-n unduire Și parcă pașii stau să zboare! Așa simțisem până cînd, Pe înnoptate, mi-am dat seama Că eu dansam chiar pe pământul În care-ai mei se destrămau Și m-am oprit cutremurată. […]
1. Parcurgând o bună parte dintre interviurile pe care le-ați acordat, m-am gândit să vă provoc la un joc în oglinzi pornind de la anumite răspunsuri ale dumneavoastră care stăruie în minte prin forța lor sugestivă, prin aura adevărului lor. Despre tatăl dumneavoastră, Dinu Pillat, spuneați anul acesta într-un interviu […]
Eu nu puteam încă muri, Neîndurîndu-mă să-i las Pradă uitării pe ai mei. Aveam să-i scriu, să-i povestesc Și să-i aprind ca lumânări În mințile de mai târziu. Tot stând de veghe și arzând, N-am mai știut, după un timp, Cine pe cine lumina.
5 noiembrie [1942, Bucureşti] Nelli drag, Seara acestei zile – una între atâtea altele – a fost poate cea mai emoţionantă din viaţa mea. De ce? Era nouă vestea că ne iubeam? Era nouă privirea cu care ne mângâiam? Era nouă sărutarea care ne unea tinereţea, într-o regăsire supremă? Nu. […]
Ce bine că sunt vie Și simt încă parfumul Veșted-amar al toamnei, Că pot trezi cu pașii, În frunzele ce sună, Vârtejuri de lumină… E-așa o unduire În noaptea care vine Cu șopotirea ploii, Că numai ascultând-o, Mă frîng de bucurie.
Mă tot întrebi dacă ce-ți spun S-a întâmplat în realitate, Numai că, vezi tu, adevărul E împletit în vis și veghe, În așteptare și răspuns. El a venit atunci spre mine Și după mers L-am cunoscut, Deși nicicînd nu-L întâlnisem. Am mers alături prin deșert Și îmi era atât de […]
Aceste versuri migratoare Se-adună-n stoluri pe hârtie, Gata să plece, să-și ia zborul, Cînd cineva cu dor de ducă Le va citi, le va da drumul. Dar dacă nimeni n-o să vină Să le străbată cu privirea, Vor împietri între coperte. Mai bine pun afară cartea Și-o las deschisă printre […]
