Ca marea

Suntem ca niciodată împreună,
Nu ne putem vedea și nici atinge,
Însă suntem vegheați de- același suflet
Care ne-a luat cu sine de pe drumuri.

Pe când plutim în liniștea cea lină,
Descătușați de doruri și de gânduri,
Auzi venind un vuiet dinăuntru?
E Dumnezeu ce crește-n noi ca marea…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *