„Nam Sibyllam quidem Cumis ego ipse oculis meis vidi in ampulla pendere et cum illi pueri dicerent: Σίβυλλα τί θέλεις; respondebat illa: άπτοθανειν θέλω.“ (1) Pentru Ezra Pound il miglior fabbro. (2) I.ÎNGROPAREA MORŢILOR (3) Aprilie este luna cea mai nemiloasă, stârnind Liliacul dintr-un pământ mort, amestecând Aducerile aminte şi […]
Oamenii găunoşi/ cei goi pe dinăuntru 1925 Mistah Kurtz — el mort. (1) OAMENII GĂUNOŞI Un penny pentru Bătrânul (2) I Noi suntem oamenii găunoşi Suntem oamenii împăiaţi Sprijinindu-ne unul de altul Cârpe umplute cu paie. Vai, iată! Glasurile noastre, când Şoptim laolaltă Sunt stinse şi fără înţeles Ca vântul […]
Subiectul pe care l-am ales este pur şi simplu întrebarea: „Ce este un clasic?“ Nu e o întrebare nouă. Există, de pildă, un celebru eseu al lui Sainte-Beuve care poartă acest titlu. Oportunitatea întrebării, în special când te gândeşti la Vergiliu, este evidentă: oricare ar fi definiţia la care ajungem, […]
Se vorbeşte rareori despre tradiţie în publicistica engleză, cu toate că numele ei e uneori invocat pentru a-i deplânge absenţa. Nu ne putem referi la „tradiţie“ sau la „o tradiţie anume“; cel mult folosim adjectivul spunând că poezia cuiva e „tradiţională“ sau chiar „prea tradiţională“. Cuvântul apare doar, poate, când […]
Bioy Casares a adus de la Londra un pumnal neobişnuit, cu lama triunghiulară şi mînerul în formă de H; prietenul nostru Christopher Dewey, de la Consiliul Britanic, a spus că astfel de arme se folosesc în mod obişnuit în Hindustan. Această părere l-a îndemnat să pomenească faptul că a lucrat […]
Faptul s-a petrecut în luna februarie a anului 1969, la nord de Boston, în Cambridge. Nu l-am aşternut pe hîrtie atunci, deoarece primul meu gînd a fost să-l dau uitării, pentru a nu-mi pierde judecata. Acum, în 1972, mă gîndesc să-l scriu totuşi, căci, dacă ceilalţi îl vor citi ca […]
Să fi fost ceasurile unsprezece din noapte; intrasem în cîrciuma de la Bolívar, colţ cu Venezuela, care acum s-a transformat în bar. Dintr-un ungher, un ins mă fluieră uşor. O doză de autoritate trebuie să fi existat în gest, de vreme ce m-am supus pe dată. Şedea la una dintre […]
Intenţia mea este să comentez versurile cele mai patetice pe care literatura le-a izvodit vreodată. Sînt cele din cîntul XXXI al Paradisului şi, cu toate că sînt celebre, nimeni nu pare a fi desluşit chinul ce zace în ele, nimeni nu le-a ascultat în întregime. Este foarte adevărat că tragica […]
14 Vineri noaptea. casa aceea mare cu opt ferestre cu grilaje, moartea continua să şi facă treaba. Era peste tot, harnică, îndatoritoare, organizând înmormântările, grupând bocetele, aprinzând lumânările, având grijă să încapă toată aşezarea în marile încăperi cu bănci adânci de piatră şi praguri late ca să i poată contempla […]
24 (Sâmbătă, 23 iunie) De două zile umblăm pe coloana vertebrală a planetei, uitând de Istorie şi chiar şi de cele mai obscure migraţiuni din epocile fără cronici. Încet, urcând mereu, navigând pe torente între o cascadă şi altă cascadă, pe canale liniştite, între o cataractă şi altă cataractă, obligaţi […]
