și în această duminică, însă departe de cele funerare. O primă categorie pe care o exemplificăm o reprezintă marșurile militare caracterizate printr-un ritm sobru, plin de ordine. Marșul Radetzky, poate cel mai cunoscut și datorită compozitorului, Johann Strauss, în onoarea feldmareșalului Radetzky, victorios în 1848. De reținut muzica, mai puțin […]
nu este nicidecum o noutate în planul relațiilor interumane, dimpotrivă devine firească mai ales în sfera politicului. Cu un minim de cunoștințe o putem încadra în sfera lui nil mirari, adică nimic să nu ne mire. Desigur neplăcută e pentru cel trădat, fără certitudinea că ar fi mai bun decât […]
este o compoziție în cheie minoră sugerând calmul procesiunii funerare. Revin asupra temei exemplificate odinioară însă cu date diferite. Avem informații vagi despre un anumit tip de compoziție funerară din timpul grecilor cu mențiunea că pare să fi fost ceva mono instrumental. La romani, ca multe altele, devine ceva complex […]
Circul care se desfășoară de mai bine de o lună în Patrie amintește printre altele de expresia horațiană circus fallax, adică circul înșelător, pornind de la realitatea romană conform căreia – în traducere ca să n-o lungim- „în zidul exterior al Circului erau deschise mici prăvălioare în jurul cărora roiau […]
desemnează în muzica instrumentală o compoziție pentru trei instrumente și sau tot atâția interpreți, de regulă doi suflători în primul rând la care se adaugă un violoncelist dar poate fi și un alt instrument. Genul de compoziție a apărut în secolul XVII, dezvoltându-se pregnant în veacul următor și pentru alte […]
foarte pe scurt. După exact o lună vădind parcă o punctualitate nefirească, gâlceava generată de împărțirea puterii și implicit a conducerii pare să se fi ostoit, pe moment. În fapt a fost o firească respectare a înțelesului termenilor cărora le sunt robiți politicienii, adică clasic zicând nil novi sub sole […]
(suicidul, actul suicidal mai savant dar cu același efect) apare, regretabil, destul de frecvent în opere, cel mai adesea cu motivație sentimentală, ca un act de supremă disperare. Leonora din Trubadurul se sinucide sperând că totuși l-a înșelat pe conte, salvându-l pe Manrico… Eroare. În Lucia di Lammermoor, Edgardo într-o […]
reprezintă indubitabil atuul mijloacelor media audio vizuale. Deloc întâmplător neîncrederea consumatorilor se situează de fiecare dată în jurul procentului de 70%. Se ajunge la o atitudine care sfidează democrația în măsura în care „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, sugerând parcă faptul că unele lucruri nu s-au schimbat. […]
în istoria marii muzici nu înseamnă mai nimic; eventual, cum zice Cronicarul, probează că „nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Ne referim însă acum la cei care au învins vremurile… după cum urmează: tânărul Giuseppe Verdi, încrezător se prezintă la conservatorul din Milano unde este respins […]
Actualmente trăim iarăși între dorința de reformare din partea unora și reproșul altora că reformele nu au avut loc. Cum totul e discutabil să mergem ca întotdeauna la înțelesurile originare, ceea ce însă nu înseamnă că dreptatea e de partea unora sau a altora. Dimpotrivă… Dacă moștenirea, adică tradiția e […]
