ar putea fi catalogată sângeroasa întâmplare pariziană concretizată în decapitarea unui profesor de istorie; iar asta deoarece, privind înapoi cu (pe cât posibil) detașare, putem observa alte câteva exemple ilustre prin capetele vizate, tributare tot … istoriei. Specific faptul că nu voi judeca – pe principiul papal „cine sunt eu […]
Suntem obișnuiți ca în abordarea unei opere ca spectacol sau pur și simplu auditiv, să știm cine sunt personajele ca „statut”, de la cele principale la cele secundare; Ramfis e mare preot, Regele e … rege, Amneris e fiica regelui, De Luna e conte, Scarpia e baron, Tosca e cântăreață […]
Sugeram recent că o anume parșivenie mieroasă mediatică tinde să acapareze – cu sau fără succes – ascultătorii f m și în mai mică măsură pe cei ce se holbează în ecran cu încredere. Că asistăm la un nedorit „progres” al adresării mediaticilor, se poate observa fără dificultate; astfel, dacă […]
În general suntem obișnuiți ca finalul unei opere să fie tragic, dramatic sau – dacă nu comic – fericit; adică moare cine nu trebuie, pleacă cine nu ar dori și lasă în părăsire pe cineva sau, tinerii care au luptat unul pentru celălalt, reușesc să se căsătorească spre satisfacția melomanilor. […]
Recentele evenimente electorale, cu circul firesc până la urmă, democratic până la un punct, au evidențiat ca întotdeauna victorii, înfrângeri și carențe, inevitabile și irefutabile căci spune dreptul roman „odată ce ai ales o cale, nu-ți este îngăduit să recurgi la alta” (electa una via non datur recursus ad alteram). […]
Subliniam recent că, în aparență cel puțin, compozitorul nu „plânge” la unison cu personajul încercat de soartă; este cazul lui Verdi și îl comparam cu Puccini despre care știm că pătimea împreună, con-pătimea adică, cu personajele sale, mai ales cu cele feminine. Nu pot să nu amintesc de observația lui […]
Despre necesitatea castrării chirurgicale (și nici de cum chimice care nici etimologic nu se verifică) în cazul violatorilor și a unor criminali, în absența pedepsei capitale, am scris odinioară, deci nu revin. Iată însă că tot mai furtunos se impune castrarea verbală, absolut nejustificată, prin interzicerea unor termeni, cuvinte, ca […]
Orice cunoscător a putut constata că o deosebire esențială între Verdi și Puccini este aceea că dacă primul se menține în general într-o atitudine oarecum distantă față de suferințele personajelor sale, considerând pe undeva că „fiecare cu suferința lui”, cel de-al doilea – și cronologic, mai modern – parcă plânge […]
s-ar putea numi cele care vizează ordinea și disciplina în Statul dominat de așa-zisele drepturi ale omului; iar aceasta pentru că la nivel statal ordo însemna și trebuie să însemne ordine cuvenită, adică prestabilită prin legi. Actualmente această ordine e apărată de două instituții beștelite zi de zi mai ales […]
După ce am văzut dar mai cu seamă ascultat ce face Mozart cu o vocală în Et incarnatus est din Marea mesă și ce se întâmplă cu o singură notă în concertele de pian (20 și 21) ale aceluiași, vom constata de data aceasta ce face un alt geniu, Haendel, […]
