Nu este o extensie titulară, ci o realitate care ne caracterizează. Presupusele crize politice (preferabile celor biliare sau nervoase) din România, periodice, exacerbate prin mijloace specifice interne şi externe, evidențiază existenţa pe mai departe a unui filon atât de drag nouă românilor: continuitatea (în varii forme). Se vădesc aceleaşi două […]
după cum am purificat muzical și în duminica trecută, să vedem de data aceasta câteva dintre teatrele de operă „mici” ca volum, însă relevante pentru spațiul istoric-muzical. Teatrul de Stat Praga inaugurat în 1783 prezintă în 1787 premiera absolută a operei Don Giovanni. Cuiva de la Viena nu i-a plăcut […]
Mare revoltă, verbală chiar până la nivel suprem, – era să scriu imperial,– în legătură cu ce s-a „descoperit” în relația ban public – media: e inacceptabil ca partidele să stipendieze din banul poporului trusturile media. În fapt un aspect care nu miră nici un cetățean lucid, de nivel mediu. […]
marilor teatre de operă au stat de regulă sub semnul capodoperelor cerute de sponsori generoși, adeverindu-se indubitabil că marea valoare e și consecința comenzii sociale nu doar a talentului. Firesc, căci inaugurare, desigur din latină, înseamnă a sfinți un loc, a-l pune sub puterea sacrului. Cum altfel să fie templul […]
Alcătuită din spiritualitate severă și formă inalterabilă, latina nu permite derapaje în nici o direcție, astfel că putem înțelege de ce la noi Maiorescu afirma că studiul acestei limbi reprezintă un instrument al construcției de caractere. Stadiul actual aproape nul al amintitului studiu în fosta provincie romană nu mai pune […]
ne urcă in excelsis dar ne și deschide sufletul către iubire terestră. Compoziție polifonică cu text sacru cel mai adesea dar și profan, e alcătuit din voci suprapuse generând mai multe melodii cu text propriu. Din latinescul movere, a mișca, ilustrând suprapunerea liniilor melodice, termenul apare în latina medievală cu […]
…dacă e să-l credem pe Tacitus, se învârte ca un soi de morișcă readucând periodic bunele și mai ales relele a ceea ce numim trecut; de unde și o anume amărăciune a timpurilor dar și a viziunii istoricului roman. Cornelius nu avea de unde să știe câtă dreptate are, cum […]
adică „sunetul Sax”, inventat în 1840 de belgianul Adolphe Sax, pentru a îmbunătăți clarinetul bas, a devenit un instrument nou menit muzicii simfonice, ignorat însă tocmai în această direcție. Poate tocmai de aceea, gloria i-a adus-o apariția jazzului. Înainte de jazz, muzica militară a fost interesată de saxofon, fără a […]
îi spune parșivul mitropolit Doamnei lui Lăpușneanu, îndemnând-o cu fățărnicie să „completeze” actul de deces al lui Vodă care fusese și „crud” dar, pare-se nu suficient, adică incomplet. Cum să pricepem însă raportul dintre caracterul cumplit al lui vodă și cruzimea sa incompletă totuși, având în vedere finalul său? Ca […]
nu poate fi indiferentă mai ales dacă e vizibilă la un personaj precum Carol cel Pleșuv. Atâta doar că nici azi nu e clar dacă e o poreclă malițioasă a contemporanilor săi (portretele de epocă îl înfățișează fără… hibă) sau o aluzie la faptul că o vreme ar fi fost… […]
