Grotesca limbuţie a ultimelor decenii, exhibată în analitice mese rotunde, sau pătrate (sau cu formă nedefinită), în (dez)bateri (din aripioare) sympotice, savant fanariot zicând, ducând la ebrietate, mai latinește spus – nu alcoolică ci una din care nu te mai trezești – , consfințește un mare adevăr caragialian cu iz […]
nu avea cum să rămână în afara marii opere de vreme ce încă legiunile romane ascultau cu fidelitate sunetul tubei la începutul luptei sau al festivităților militare. Desigur, în funcție de conținutul operei și al conflictului, muzica cu sonoritate militară poate diferi: la Mozart în Cosi fan tutte corul Bella […]
Nefiind tacitolog, nici politolog, ci doar latinist, nu pot emite afirmaţii mirobolante, totuşi nu cred să existe un mecanism al parşivităţii în cadrul relaţiei conducere-cetăţeni (popor), pe care Cornelius Tacitus să nu-l fi sugerat măcar. Ceea ce se întâmplă la noi, pentru a nu ştiu câta oară, se înscrie perfect […]
cât un personaj, așa s-ar putea intitula ceea ce vă propun azi. Scriam odinioară (am exemplificat cu Regina nopții) despre personaje care, deși principale, au două arii cu care se impun în memoria muzicală. Vom asculta de data aceasta câteva personaje secundare care beneficiază strict de o arie, atât de […]
Se spune că există un (dumne)zeu al beţivilor, probabil Bacchus în variantă creştină, ceea ce e perfect plauzibil dacă avem în vedere maxima diligenţă, manifestată în primul rând de lege, faţă de cei ce-şi beau minţile şi caracterul. După cum am mai scris, furtul, crima, violul, orice formă de violenţă, […]
adică așezarea coroanelor pe capetele unor persoane cu nimic mai inteligente decât ale „supușilor”, în cadrul unor festivități cel puțin histrionice, asemenea matrimoniilor regale eșuate adesea, pot pune întrebări referitoare la ce rămâne din marele spectacol? Ca non monarhist – nu chiar anti – voi spune că singurul element care […]
Neîndoielnic există în societate (la noi și aiurea), la nivelul unor persoane, o dorință aproape sau chiar maladivă de a accede în funcții înalte; aproape firesc, căci societatea necondusă nu mai e societas, comunitate adică. Ascensiunea presupune însă spirit competițional care, spre a fi eficient necesită corectitudine și potență spre […]
Imperator Romae, beneficiază recent de o evaluare corectă la un muzeu al maximei seriozități (British Museum din Londra), cu atât mai necesară cu cât suntem sclavii unui mit inițiat încă de (in)amicii imperatorului și augmentat de creștini evident în favoarea lor, deși – subliniam și exemplificam într-o altă duminică – […]
Ianuaric privind, deci cu o faţă și spre ultimele trei decenii, se poate constata progresul făcut de poporul român în procesul de trecere de la aplauze regizate (dar multe sincere!) la spiritul critic; acesta din urmă însă, sub semnul „uitării istorice” (des citatul Noica) şi, implicit, nu o dată, a […]
contrabasul adică, instrumentul cel mai mare cu corzi și arcuș, este situat de regulă pe fundalul orchestrei simfonice, având rolul de a da profunzime sonoră; primele forme de contrabas apărute prin secolul XIV aveau menirea de a da ritmicitate muzicii; în baroc apare contrabasul cu cinci corzi. Am fi tentați […]
