În ciuda titlului nu-l voi cita pe Ion Minulescu, un alt poet grațios uitat din cine știe ce motive stupide, savante și postmoderniste, deși conștiința lui europeană nu poate fi negată, fie și pentru că se și ne situa unde trebuie. Cu toată latinitatea noastră superlativă, deci cam greu de […]
Că pot exista și trinități terestre perfecte o aflăm din punerea în scenă a capodoperei lui Ceaikovski la Metropolitan Opera din NewYork; nu cred că sunt singurul care vede perfecțiunea în relația Ceaikovski – Netrebko (Tatiana) – Gergiev (conducerea muzicală). Momentul culminant îl constituie fără îndoială „aria scrisorii”, o dovadă […]
Fie și cu un dram de cultură generală, adică ceea ce a rămas după ce ai uitat totul (dacă ai avut ce… ), poți constata că fiecare epocă a stat sub semnul unui text definitoriu, cântat sau nu; mișcarea muncitorească internațională a stat la un moment dat sub semnul mobilizator […]
Încep reiterând ideea că un politician inteligent(?) ar avea multe de câștigat din cunoașterea scrierilor rămase de la autorii latini, romani; nu neapărat de la toți, căci și-au avut și ei visătorii lor divini. Mai mult chiar, unul foarte inteligent nu ar trebui nici măcar să-i citească, ci să-și oblige […]
Admirația lui Giacomo Puccini pentru femeile frumoase, talentate și inteligente a generat capodopere incontestabile (despre Tosca și Hariclea am scris de curând); întrebat de ce în operele sale personajele feminine mor, indiferent de calități, Giacomo a răspuns simplu:„ poate că nu știu să compun altfel”. Și totuși există o fermecătoare […]
1.Premise. Dată fiind promovarea Țării, fie și pentru șase luni doar, la conducerea imperiului european, s-a născut oportunitatea rămânerii noastre în marea istorie a continentului, prin redefinirea condițiilor de purtare a războiului în spațiul intra- sau extraeuropean. 2.Preliminarii. Se știe că în conformitate cu legislațiile lumii moderne europene și transatlantice, […]
Un cunoscător al muzicii mozartiene, preot protestant elvețian din secolul trecut, după o viață dedicată lămuririi izvorului din care veneau sunetele compozițiilor lui Wolfgang, constata la finalul a vreo patru – șase sute de pagini (depinde de ediție) că inevitabil trebuie să acceptăm o singură explicație plauzibilă: Mozart comunica cu […]
Erotismul cel mai pur și subtil se vădește prin vocea Dalilei, mai cu seamă în inegalabila arie declarativă încheiată firesc premeditat cu „Samson, je t’ aime…”; efectul e cel urmărit, cu atât mai mult cu cât se pare că destinatarul își are puterea și implicit inteligența în lungimea pletelor și […]
În primele zile violente din decembrie 1989, pe un pod transbegan am auzit prima dată ordinul „trageți”, fără semnul exclamării ci pe un ton neutru și decis; efectul a fost unul firesc după cum am constatat ulterior, imperativul fiind adresat unei instituții… armate. Scăpat, m-am întrebat de multe ori, până […]
Nu sunt critic muzical (nici literar, spre ușurarea mea), savant muzicolog nici atât; chiar dacă pare deja o cinică naivitate, ideea că muzica ne face mai buni rămâne totuși viabilă, cel puțin pentru momentele în care audiem. Sunt doar un amátor, iubitor adică în înțelesul termenului latinesc și nicidecum amator, […]
