pantoum pentru Alexandru Mușina
Orice ți-ar spune despre talent sau virtute,
Meseria asta nu se învață atât de ușor,
Repeta maestrul retezând cu mână sigură tija
Unei flori crescute din disperare, ghemuită-ntr-un colț.
Meseria asta nu se învață atât de ușor,
Nu te mira, e ca dansul, și cei ce nu aud muzica
Unei flori crescute din disperare, ghemuită-ntr-un colț
Nu știu că cea mai mică mișcare poate schimba totul.
Nu te mira, e ca dansul, și cei ce nu aud muzica
Nu știu dacă să-i creadă până la capăt pe cei ce dansează,
Nu știu că cea mai mică mișcare poate schimba totul
În fiecare din noi, iar legănarea asta nu se oprește mult timp.
Nu știu dacă să-i creadă până la capăt pe cei ce dansează
Decât aceia care-au văzut o femeie în vârstă dansând
În fiecare din noi, iar legănarea asta nu se oprește mult timp,
Până când îți găsești ritmul și suflul și mișcarea-ncordată
A mâinii, scriind insuportabil de greu și de blând.
Excelent!
Ce poem fain! Ramâne așa și în sine, fără referința la regretatul Mușina!