tonalități de toamnă

ca frunza poleită
de ruginiul ud
aș vrea ca înspre
soare
să îmi întind
aripă
cu fruntea-nfierbântată
să-mi răcoresc
o clipă
destinul fără vlagă
căzut din zări
prea crud

 

arunc tristețea-n ceruri
pe-o coardă
de vioară
să-alunge fumul sumbru
al zilelor
nefaste
mă-mbarc în tinerețe
dorințele-mi sunt
caste
când îngeri sau satane
vin trupul
să mi-l ceară

 

credeam că sus
pe-o creangă
voi sta o veșnicie
ca-n nopțile de vară
cu vise-n luna
plină
și-am tot sperat din umbre
să-apară
o lumină
care spre răsărituri
mereu
o să mă-nvie.

și chiar de scriu
poeme
cu gând spre
viitor
azi știu
că-s doar o frunză
îngălbenesc
și mor…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *