Întrepătrunderi

Brusc personajele din piesă,
Care-și luau ceaiul în grădină,
Își încetară conversația,
Cu ochii ațintiți spre poartă.

Rămaseră ca nemișcate,
Un ceas, până când cititorul,
Furat de gânduri, în departe,
Se-ntoarse să-și reia lectura.

La geam, deja, se înserase.
Se ridică. Aprinse lampa,
Se cufundă iar în fotoliu,
Cu cartea-n mână. Din grădină,
Plecaseră toți musafirii,
Masa întinsă se golise
Și-un vânt subțire, ca de toamnă,
Sufla prin vița ruginie.

Nepricepând ce se întâmplă,
Dădu-nainte alte file:
Aceiași pomi, aceleași frunze,
Se repetau, până ajunse
În dreptul porții și-o deschise,
Lăsând grădina să-l înghită.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *