Robert Frost
Împrietenit cu noaptea
Mă împrietenisem cu noaptea atât de bine.
Din ploaie ieșeam și înapoi în ploaie intram.
Nicio lumină din oraș nu trecuse de mine.
Priveam cea mai tristă margine de oraș, rămas atât de mic
Pe lângă gardian am trecut în grabă
Mi-am aplecat privirea, fără să spun nimic.
Nemișcat mi-am oprit zgomotul pașilor.
Un strigăt întrerupt se strecura printre ziduri
Trecând peste crestele străzilor,
Dar nu ca să mă cheme-napoi nici să-mi spună adio;
În depărtare, din înălțimea-i nepământeană,
Un orologiu de lumină pe cer
Proclama că timpul nu e nici la el nici la mine.
Mă împrietenisem cu noaptea atât de bine.
Robert Frost (1874-1963), renumit poet și dramaturg american, născut la San Francisco, California, singurul poet căruia i-au fost decernate patru premii Pulitzer pentru poezie (1924, 1931, 1937 și 1943), precum și Medalia de Aur a Congresului (în 1960) pentru poezie. În 1961 Frost a fost numit Poet Laureat al statului Vermont. Robert Frost a fost nominalizat de 31 de ori la Premiul Nobel pentru Literatură.
Acquainted with the Night
Robert Frost
I have been one acquainted with the night.
I have walked out in rain—and back in rain.
I have outwalked the furthest city light.
I have looked down the saddest city lane.
I have passed by the watchman on his beat
And dropped my eyes, unwilling to explain.
I have stood still and stopped the sound of feet
When far away an interrupted cry
Came over houses from another street,
But not to call me back or say good-bye;
And further still at an unearthly height,
One luminary clock against the sky
Proclaimed the time was neither wrong nor right.
I have been one acquainted with the night.
