Robert Frost Acceptare   Când soarele istovit își aruncă razele deasupra norilor Și apune arzând peste golf, Niciun glas din natură nu se revoltă. Măcar pasările trebuie să știe cum se întunecă văzduhul. O pasăre își închide încet pleoapa Gângurind ceva în pieptul ei liniștit. Rătăcit deasupra dumbravei prea […]

  Robert Frost Împrietenit cu noaptea     Mă împrietenisem cu noaptea atât de bine. Din ploaie ieșeam și înapoi în ploaie intram. Nicio lumină din oraș nu trecuse de mine.   Priveam cea mai tristă margine de oraș, rămas atât de mic Pe lângă gardian am trecut în grabă […]