Clare Harner
Veșnicie
Nu sta și plânge
Lângă mormântul meu
Nu dorm acolo,
Acolo nu sunt eu.
Sunt miile de vânturi ce adie,
Sunt diamantele din neaua vie
Sunt lumina care cade pe spicul încolțit
Sunt ploaia caldă de toamnă-n asfințit.
Când raza dimineții îți dezmiardă chipul blând
Sunt zborul ațintit deasupra de pământ
A mii și mii de păsări, în cercuri adunate
Sunt ziua care trece dincolo de noapte.
Lângă mormântul meu
Nu plânge răscolit
Eu nu sunt acolo,
Eu nu am murit.
Clare Harner (1909- 1977), poetă și jurnalistă americană, născută în Kansas, autoare a renumitului poem “Immortality”, apărut în numărul din decembrie 1934 al revistei The Gypsy Poetry Magazine, poem scris la moartea subită a fratelui său. Poemul i-a fost atribut, în mod eronat, lui Mary Elisabeth Frye, o gospodină din Baltimore, care nu și-a revendicat niciodată drepturile de autor.
Clare Harner
Immortality
Do not stand
By my grave, and weep,
I am not there,
I do not sleep–
I am the thousand winds that blow,
I am the diamond glints in snow.
I am the sunlight on ripened grain,
I am the gentle, autumn rain.
As you awake with morning’s hush,
I am the swift, up-flinging rush
Of quiet birds in circling flight.
I am the day transcending night.
Do not stand
By my grave, and cry–
I am not there,
I did not die.
