Numărătoarea buclucașă

1-2-3-4, număra antrenoarea. Apoi continua 5-6-7-8, după care număra în sens invers. În jurul ei bătrânii – unii pe scaune, alții în fotolii rulante, executau exercițiile arătate de ea. Mâinile sus – jos, capul la dreapta – la stânga, totul în ritmul numărătorii.

Arlechin-1Într-un colț, un domn în scaun rulant, cu figură distinsă și mâini mari, încerca să țină ritmul antrenoarei. Îl vedeam pentru prima oară. Antrenoarea număra și, de fiecare dată când rostea 1-2-3, acel domn își ducea mâinile la cap și începea să plângă în hohote. Apoi, când număratoarea ajungea la 8 și venea înapoi, se liniștea și continua exercițiile. Antrenoarea, nedumerită, l-a întrebat de ce plângea. Cu lacrimi în ochi, el a răspuns: „Știți câți ani am? Am 95.” Atât a spus. Eu, impresionată, am exclamat: „Mulți înainte!” Antrenoarea a adăugat: „Iată o vârstă superbă, hai să continuăm exercițiile, o să vă facă bine.”

Și a reînceput numărătoarea. Domnul iarăși a izbucnit în plâns când a auzit perimele trei cifre. Tulburată, am vrut să chem pe cineva, dar antrenoarea mi-a făcut semn să nu dau atenție și gimnastica a continuat. Numai că eu nu puteam ignora incidentul și, când am zărit o îngrijitoare, i-am făcut semn. Ea a venit însoțită de o doamnă doctor, i-au măsurat pulsul, era perfect, l-au întrebat ce dorește și el a spus că ar dori să fie scos din sală. L-au luat.

La sfârșitul orei am cerut permisiunea să discut cu acel domn. Ședea într-un colț cu o figură calmă. Mi s-a oferit un scaun și l-am întrebat cum se simte, mi-a spus că e bine. I-am explicat că locuiesc în exteriorul stabilimentului, vin doar pentru gimnastică.

Arlechinul-2Încetișor am încercat să aflu câte ceva despre el, ca să înțeleg reacția lui la auzul celor trei cifre. Mi-a spus că a emigrat de mult din Europa. Și eu, i-am răspuns. S-a uitat lung la mine și m-a întrebat: „Probabil că ați dori să știți ce meseria am avut, nu-i așa?” Am admis. Și atunci și-a început povestea:

„Am fost clown de circ. Clownul e cel care face giumbușlucuri pentru ca spectatorii să se distreze. Aveam un costum de arlechin, poate știți cum arată un asemenea costum.” Aici s-a oprit iar eu, consternată, n-am scos o vorbă. A continuat. „Purtam niște papuci cu vârfuri lungi, ascuțite și curbate în sus, care aveau la capăt ciucuri identici cu cei de la pălărie, toate confecționate de același croitor. Nu era ușor de mers cu papucii aceia, trebuia să ridic picioarele la fiecare pas, copiii mureau de râs și asta mă stimula. Într-o zi, proprietarul circului m-a întrebat dacă n-aș vrea să încerc mersul pe frânghie. Om bun și grijuliu, el m-a sfătuit să încep cu frânghia la înălțime mică, ca apoi s-o ridicăm treptat. Desigur, mersul cu papucii pomponați era comic, dar greu și periculos, noi nu foloseam plasă. Râsetele copiilor însă mă motivau să continui. După o vreme, am ajuns să merg bine pe frânghia plasată din ce în ce mai sus.”

Arlechin-3Aici a făcut o mică pauză. L-am întrebat dacă atunci când frânghia era la înălțime nu folosea o bară lungă, încovoiată, pentru menținerea echilibrului. Mi-a răspuns că a trebuit să învețe s-o folosească, dar că putea merge și fără ea. „Eram acolo sus, mergeam cu acea bară, și la un moment dat – pe la mijlocul frânghiei – o aruncam și continuam până la capăt mersul fără ea. Îmi rosteam în gând 1-2 -3 și o aruncam”.

Iată cele trei cifre, m-am gândit, poate aflu secretul! După o pauză, domnul a urmat: „Într-o zi, ca întotdeauna, la mijlocul frânghiei am spus ca de obicei 1-2-3 și am aruncat bara. Numai că am făcut-o mai vârtos decât de obicei și am alunecat și eu.”

”Vai de mine, ați avut un accident?” „Nuuuu, n-am căzut, papucii cei lungi cu pompoane s-au împiedicat de sfoară și am rămas agățat acolo, sus. Doamne, ce s-a distrat lumea! Toți credeau că acea alunecare era parte din comicăriile mele, dar nu era, am tras însă o spaimă zdravănă.”

Nu mai înțelegeam nimica. De ce acest om, salvat de papucii lui, să fi plâns la auzul numărătorii care, de fapt, i-a adus noroc? L-am întrebat. Mi-a explicat: „Doamnă dragă, eu mă pregăteam pentru fiecare apariție, totul trebuia să meargă perfect, nu-mi pot ierta că la 1-2-3, când am aruncat bara, m-am dezechilibrat. Aici e chestie de disciplină, de respect față de mine însumi. Dumnezeu m-a protejat, dar nu-mi pot ierta vina neatenției și neglijenței mele. ” L-am întrebat dacă ar dori să nu mai fie adus la gimnastică. S-a uitat rugător la mine și a dat afirmativ din cap.

Am căutat responsabila, i-am explicat situația și i-am cerut permisiunea de a reveni. A doua zi m-am întors cu o pereche de dopuri pentru astupat urechile. După o mică discuție,  domnul mi-a promis că va reveni la gimnastică.

S-a ținut de cuvânt și, în timpul exercițiilor, l-am văzut zâmbind, așa cum o făcea cred pe vremuri, pentru copii, ca și când ar fi ghicit finalul poeziei mele Arlechinul din recentul volum Frumosului deschisă poartă (Ed. Vatra veche 2023):

„pe lume fără-un arlechin / tristețea se topește-n chin…”

desene de Adelaida Mateescu

3 Comentarii

  1. sărim direct la 5, 6, 7, 8 !

  2. … de aceea eu încep de la 4, 5, 6 !!! Superb !!! Mă închin !

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *