Anul acesta, în luna mai se împlinesc 50 de ani de la moartea marelui matematician, profesor și academician Grigore Mosil (10 ian. 1906 – 21 mai 1973).
Cu ocazia acestei comemorări, mi-am adus aminte de cele povestite de regretatul meu soț, ing. Emil Lerner, care l-a cunoscut personal. Întâi pentru că a participat la unul din cursurile lui – când Grigore Moisil se ocupa deja de calculatoare – și apoi pentru că Emil, care lucra ca inginer de structură într-un colectiv care începuse calculele prin folosirea calculatoarelor, a participat la o ședință cu Ceaușescu legată de economiile de materiale și de termenele de predare ale clădirilor, ședință la care a fost invitat și Grigore Mosil.
Iată două din povestioarele pe care le-am aflat de la Emil:
Grigore Moisil – profesor
Grigore Moisil, care avea un ascuțit simț al umorului, pe de o parte, iar pe de alta, nu putea să accepte nici incompetența, dar nici tupeul unor studenți, găsea întotdeauna metoda potrivită pentru a-i da, elegant, afară de la curs.
Astfel, într-o zi, l-a scos pe un asemenea student recalcitrant la tablă și l-a întrebat dacă poate desena o linie dreaptă infinită. Studentul a rămas o clipă nedumerit, dar apoi a început să deseneze pe tablă o linie, începând de la marginea tablei și continuând astfel până la marginea ei. Profesorul a insistat ca dreapta să fie infinită și l-a indemnat pe student să continue trasarea dreptei pe perete, ceea ce acesta a făcut. Și tot așa, a trecut de pe peretele pe care era tabla pe cel perpendicular și, la îndemnul lui Moisil, a continat. Ajuns la ușă, studentul s-a oprit, neștiind ce să facă. Văzându-i nedumerirea, Moisil i-a spus cu cel mai serios ton din lume: „Acum, deschide ușa, ieși, închide ușa și să nu te mai întorci niciodată aici”.
Ședința inginerilor constructori cu Ceaușescu la care a fost invitat profesorul G. Moisil
Precum bine se știe, Ceaușescu își pusese în gând, la începutul anilor ’70, să facă schimbări esențiale în domeniul construcțiilor și să schimbe aproape în întregime înfățișarea Bucureștiului . Emil îl avea coleg, la institutul de Construcții la care lucra, pe inginerul poet Gheorghe Ursu (Babu, cum țil strigau apropiații), cu care era prieten. Babu nu se ferea să se opună cu voce tare propunerilor șefului cel mare, pe care nimeni nu îndrăznea să-l contrazică. Din păcate, Babu Ursu a plătit cu viața curajul lui.
Pentru ședințele cu mărețul conducător se construiau machete costisitoare, pentru ca Ceaușescu să poată manipula, dărâma, sau muta clădirile cu mâna sau cu bățul indicator cu care el, asistat de competenta lui tovarășă de viață, opera în timpul aestor ședințe.
La una din aceste numeriase și pline de indicații prețioase ședințe a fost invitat și Grigore Mosil, ca specialist în cercetările legate de implicarea calculelor computerizate în construcții.
Ceaușescu dădea ordine cerând ca toate costrucțiile să fie făcute extrem de rapid și stabilea termene imposibil de respectat. Desigur, inginerii încercau, în modul cel mai diplomatic, să-și exprime părerile profesionale despre timpul minim necesar aestior lucrări, referindu-se la termenele mult prea scurte propuse de șef. Din păcate, oricâte argumente logice aduceau, Ceaușescu insista ca termenele stabilite de el, deși fără nicio bază științifică, să fie respectate.
Moisil, personalitate cunoscută și deja celebru pentru curajul cu care se exprima, fără să-i pese prea mult de consecințe, a spus următoarele: „Tovarășu’ președinte, vedeți dumneavoastră? Dacă vine un comandant de armată cu un ordin către soldați ca, în numai câteva luni, toate nevestele soldaților să nască un copil, oricât ar încerca soldații să satisfacă ordinul comandantului, ei nu vor putea.”
Emil îmi povestea că atunci s-a lăsat o tăcere prelungă și că, după o mică pauză, s-a trecut la alt subiect. Desigur, Moisil nu mai avea nimic de pierdut, așa că și-a permis luxul de a exprima cu voce tare ceea ce toți specialiștii din domeniul construcțiilor gândeau.
Și iată cum, nu numai realizările științifice ale lui Mosil sunt o moștenire valoroasă a poporului român. Amintirile despre personalitatea acestui mare matematician, dar și scriitor de aforisme, Grigore Moisil, au rămas și astăzi în mintea celor care-și fac timpul să le re-povestească.
Desene de Adelaida Mateescu
