TRANSATLANTIC, Alison Luterman – Despre a nu zbura către Hawaii

 

 

 

 

Alison Luterman

Despre a nu zbura către Hawaii

 

Aș putea fi chelnerița

din restaurantul aeroportului

plin de fum înnecăcios de țigară și de turiști anonimi.

M-aș putea transforma în peisajul acela neobservat de nimeni

din tablourile identice agățate pe pereții meselor din restaurant

sau clientul din spatele tejghelei revistei Chronicle

care recomandă portofoliile de acțiuni, de mai bine de patruzeci de ani.

Aș putea fi oboseala lui necruțătoare,

secțiunea de sport abandonată, scrumiera lui mocnită.

Aș putea fi femeia de 70 de ani care nu a vizitat vreodată Hawaii,

atingându-și buzele date cu ruj roșu și părul dat cu fixativ.

Aș putea intra în rochia ei de in

cu volănașe, care-i cuprinde trupul ca unei domnișoare de onoare,

sau aș putea deveni fiul ei gay

stând vizavi de ea, amestecând încă un pliculeț de zahăr

în cafea, negăsind atceva bun de spus.

Aș putea fi sufletul reîncarnat al compozitorului

Muzak-ului care se-aude fără oprire din difuzoarele de deasupra

sau muncitorul care a țesut acest covor oriental fals,

sau zgomotul înnăbușit de sub pantofii chelnerului.

 

Dar nu vreau să fiu nimic din toate astea

Vreau să merg în Hawaii,  locul acela umed, fierbinte

locul acela imposibil din inima mea care știe exact ce-și dorește.

Vreau bani, vreau dulciuri.

Vreau muzica încântătoare a ukulelelor și a păsărilor cerului

Vreau să fiu vulcanul care dăruiește, din dragoste, tuturor

iubirea ca pe-o lavă în clocot

și vreau să fiu iubita

vulcanurilor, care iubește cel mai mult ceea ce o mistuie atunci când se revarsă.

 

Alison Luterman, poetă, dramaturg și eseistă americană, autoare a patru colecții de poezie:  The time of Great Fires, Desire Zoo, The Largest Possible Life și See How We Almost Fly,  un volum de eseuri, Feral City, și piese de teatru: Saying Kaddish With My Sister, Hot Water, Glitter and Spew, Oasis, etc.  Luterman a început să scrie versuri  și piese de teatru de la vârsta de șase ani, distribuind în rolurile principale pe surorile ei.  A copilărit în Massachusetts și a studiat poezie la Emerson College și la Universitatea Amherst, Massachussets.

 

Alison Luterman

On Not Flying to Hawaii

 

I could be the waitress
in the airport restaurant
full of tired cigarette smoke and unseeing tourists.
I could turn into the never-noticed landscape
hanging identically in all the booths
or the customer behind the Chronicle
who has been giving advice about stock portfolios for forty years.
I could be his mortal weariness,
his discarded sports section, his smoldering ashtray.
I could be the 70-year-old woman who has never seen Hawaii,
touching her red lipstick and sprayed hair.
I could enter the linen dress
that poofs around her body like a bridesmaid,
or become her gay son
sitting opposite her, stirring another sugar
into his coffee for lack of something true to say.
I could be the reincarnated soul of the composer
of the Muzak that plays relentlessly overhead,
or the factory worker who wove this fake Oriental carpet,
or the hushed shoes of the busboy.

But I don’t want to be the life of anything in this pitstop.
I want to go to Hawaii, the wet, hot
impossible place in my heart that knows just what it desires.
I want money, I want candy.
I want sweet ukelele music and birds who drop from the sky.
I want to be the volcano who lavishes
her boiling rock soup love on everyone,
and I want to be the lover
of volcanos, who loves best what burns her as it flows.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *