Zgomotul și prostia

Încep printr-un avertisment: nu suspicionați nici o parafrază la capodopera faulkneriană Zgomotul și furia, pentru a nu jigni splendidul titlu de roman și implicit pe autor. E mai curând sintetizarea unei stări jenante în care grupuscule nici măcar dubioase cât penibile, caută să se afirme prin urlete și prostie specifică semianalfabeților după  cum rezultă și din pancarte multicolore  de genul „fi-ți cu noi” (sic!). Evident că prostia, stupiditatea trebuie să aibă un purtător de cuvânt, iar acesta se dovedește a fi din nou o parte a mediei vizuale; dorința de scandal și senzațional, indiferent de sursă, e împărțită egal între  manifestanții dornici să fie ocoliți  de virusul inexistent  și mediaticii înțelegători, că doară pentru asta sunt plătiți, nu se știe cu cât pentru că nu sunt bugetari, ceea ce e cu atât mai rău. 

Privind înapoi și înainte fără mânie (iarăși fără nici o parafrazare aluzivă !), observăm că fizionomiile și manifestarea vocal vizualizată a zgomotoșilor,  puțini numeric totuși, are precedente; aflăm că pot fi, cu certitudine, mergând la și nu pe  surse „plebea de rând, deprinsă cu jocuri de circ și teatre, dimpreună cu pleava sclavilor și cu cei care își mâncaseră averile și se hrăneau cu ticăloșii”; observăm că pe lângă zgomot și prostie, cei în cauză, antiviralii adică, manifestă și un soi de informare pe care o transmit prin mediatici ascultând „cu nesaț tot felul de zvonuri”. 

Zvonistica e desigur periculoasă și mai cu seamă zdruncinătoare de nervi, ceea ce probabil se și urmărește la nivel mediatic. Sfatul normalității este „să nu se pună zvonurile de necrezut, dar primite cu aviditate, înaintea faptelor adevărate, necorupte, numai ca să producă senzații”. În mod cert așa ceva nu se învață la jurnalism. Dimpotrivă. 

Desigur, nu putem să nu ne întrebăm, în spiritul clasicității… marxism-leninismului de data aceasta, „ce e de făcut?”. Pornind de la o situație similară, adică scandalagii de profesie  care doreau răsturnarea ordinii statale, aflăm că „senatul s-a alăturat părerii consulului considerând că lucrul  cel mai bun de făcut este să o ia înaintea nopții care se apropia ca nu cumva în acel timp să se mai pregătească  vreo tulburare, poruncind să fie pregătite cele de trebuință pentru pedeapsa cu moartea”. Ați ghicit desigur că nu e Europa perversă a  „drepturilor omului” pervertit, ci aceea de acum două milenii, când anume fapte erau pe drept și de drept crimen lesae reipublicae, crimă de lezare a Statului. S-a început firesc cu „capul”, nu cu prostimea manifestanților: „călăii, așa cum li se ordonase, îl sugrumaseră cu un ștreang”.  Dar terorismul antistatal nu ducea inevitabil la suprimarea fizică a găștii zgomotoase, deoarece, probabil neștiind clar pentru ce au făcut (și continuă încă…) scandal, aflând de eliminarea celui sau celor „care-i ademeniseră în speranța unor prăzi, sau dorința de răsturnări, se risipesc care-ncotro”. 

Fără vreo preferință politică anume, subliniez totuși că recenta afirmație  după care scandalul, de tipul celui prezentat mai sus reprezintă terorism, merită luată în seamă, nicidecum respinsă. Tocmai de aceea trebuie luate în considerare citatele de până mai sus. Sunt din Tacitus și Sallustius. 

Pentru cei care se vor alătura luptei împotriva clasicismului roman, începută deja în unele cercuri universitare transoceanice și europene, ar fi totuși o ocazie să afle de ce Imperiul cu toate răutățile sale a durat o mie de ani, stârnind ambiții maladive ulterior. Dar pentru asta nemuritor  rămâne  sacer esto.  Astfel vom afla fără vreun dubiu cu cine era să defilăm, dacă nu am și făcut-o: „întorcând cadavrele dușmanilor,  unii descopereau un prieten, alții un oaspete sau o rudă; tot așa unii au recunoscut dușmani de-ai lor”. 

Și iată cum legea sacralizării unora prin moarte  aduce „bucuria și tristețea, jalea și veselia” celor rămași. Căci războaie împotriva Statului au fost, mai mari sau mai mărunte dar un Stat de drept (roman) învinge întotdeauna pentru că Suprema lege este salvarea Statului.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *