este probabil zbierătura cea mai nelalocul ei și stupidă în cadrul circului minoritar civic din ultimele săptămâni; o depășește doar „Jos pandemia!”; să invoci libertatea de a încălca ordinea inclusiv atentând la organele de supraveghere a disciplinei, cu un scor de doisprezece jandarmi răniți la un zbierător de profesie, înseamnă că nu ai nimic cu democrația, că totul nu are nimic cu ea. Evident că a nu riposta corespunzător la violența civică înseamnă a o încuraja. Interesant că și a zbiera (inițial doar necuvântătoarele) ne duce tot la latină, populară desigur, la exbelare care e compus cert din bellare, adică a lupta, a se război, iar în absența unui inamic credibil a se ciondăni cu niște femeiuști. A crede că democrația înseamnă absența factorului punitiv, adică libertate absolută, înseamnă a atenta la fundamentul Statului.
Exemplul cel mai edificator ne vine chiar din „leagănul” democrației, Atena. Cu toate limitele sale evidente, democrația ateniană rămâne pilda cea mai clară – urmată apoi de Roma – de rezolvare a unui atentat la siguranța Statului. Nu voi relua considerațiile expuse cu altă ocazie, despre așa zisele tragedii culturale în care se încadrează și moartea lui Socrate. Sentimentalismele pseudo intelectualiste de genul „bătrânul înțelept”, nu au nimic cu realitatea condamnării. Dacă nu ar fi avut discipoli iluștri precum Platon sau Xenofon, cu certitudine Socrate se pierdea undeva în folclorul atenian, ca sfătosul povestitor. Deci: Socrate în democrație nu a fost condamnat la moarte nici pentru că era bătrân, nici pentru că era cărunt, nici pentru că vorbea mult ci pentru că vorbea ceea ce nu trebuia, adică strica tineretul (pederastia fiind „firească” de vreme ce femeile zăceau în gineceu) și săpa la temelia Statului prin teorii atee. Desigur că dreptul atenian nu poate fi comparat cu cel roman, însă atunci când e vorba de „stricarea” tineretului și subminarea Statului, piere individul și nu Statul.
Pe undeva aceeași poveste cu Seneca, iarăși „bătrân cărunt”, filosof, deci mai mult decât înțelept, dar iubitor de putere până la a complota împotriva fostului discipol ajuns imperator, Nero adică. Și aici intervine mitologizarea realității, la aceasta contribuind în mod suspect respectabilul Tacitus. Singurul care pare a-l prezenta realist pe senatorul roman e Monteverdi în capodopera Incoronazione di Poppea. Nu poate pieri temelia Imperiului din cauza câtorva complotiști, oricine ar fi ei.
Că și zbierătorii noștri, puțini câți sunt atentează în mod terorist penibil, e destul de evident dar problema care se va naște, dacă lucrurile continuă așa, e ce va face Statul cu ei???
Dreptul clasic, în decența sa rațională, echilibrată – aceleași exemple de mai sus – propune cea mai democratică eliminare posibilă pentru cei care au atentat la siguranța Statului și implicit a cetățenilor, o formă care să-i dea de gândit până în ultima clipă condamnatului: sinuciderea asistată (începe să revină în modă dar nu pentru răufăcători din păcate…). Atenianul, înconjurat de discipoli, înainte de a îngurgita, emite câteva înțelepciuni tardive și parcă emană o anume fericire exprimându-și îndoiala dacă nu cumva va fi mai bine de el decât de cei care rămân; dar asta „nu știe decât Zeul” care nu are nimic cu cei ai Statului, căci e Daimon, adică zeul personal. Dar, atenție: Platon, discipolul fidel, este cel de la care aflăm toate acestea.
Seneca organizează un adevărat convivium cu amicii, familia, asistat de medicul de familie care, între două cugetări ale complotistului condamnat, mai lasă câte puțin sânge din venele îmbătrânite. Ca și la Atena și la Roma curg lacrimi. Dar, atenție: așa scrie Tacitus, „fără mânie și părtinire” dar totuși cu prea vădită compasiune.
Iată așadar că Statul poate fi salvat din „gâtlejul” zbierătorilor, cum ar spune Poetul roman; parafrazând o cugetare profundă a lui Titu Maiorescu, vom spune că în lupta dintre câțiva cetățeni și Stat, vor pieri întotdeauna cetățenii (elegant sau nu), niciodată Statul. În fond, chiar marele sinucis roman spunea: „salvarea Statului să fie îndatorirea de căpătâi a oricărui conducător”.
Libertatea, așa cum există ea la noi – poate cam lăbărțată în ultima vreme în fostul Imperiu – oricât de „zbierată”, sau tocmai de aceea, trebuie totuși păzită căci ea, libertatea nu se schimbă, ci se pierde, îi avertizează Domitius Ulpianus (juristul Ulpian) pe liberii doritori de altă „libertate!!!”. Căci Libertas este o stare juridică ridicată la rang de zeitate.
Supplementum : Ca să fim liniștiți în privința generalității transfrontaliere a prostiei și ticăloșiei, în ciuda faptului că anumiți mediatici ne vrăjesc zilnic cu „oameni buni” în timp ce porcăiesc cu voce de prostituată tot ce e în România ca să ne fie clar că nimic dar absolut nimic nu merge și să ne întrebăm cum de mai trăim, subliniez că de curând un așa zis „analist de situații politice”, cadru universitar, deci mai ca un analist politic, din Hexagon, ca să nu-i spunem Franța, pe un post evident francez cu deschidere internațională, opina că în viitorul apropiat Statul nu ar mai trebui să finanțeze poliția și jandarmeria. O opinie stranie căreia însă propunătorul nu îi oferea deocamdată vreo soluție. Și totuși: cum ar fi ca ambele instituții de ordine și disciplină să fie finanțate de clanurile interlope? Poate că la binele lor se gândea respectivul. De ce să existe doar Stat polițienesc sau Stat paralel sau Stat de drept sau de stâng, când se poate crea și Statul interlop?
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
