Când trecutul devine prezent

(gr.) Én-kỳklo-paideia, e tălmăcit, cum se ştie, prin ,,într-un cerc al cunoaşterii”. În cazul Banatului, cel de-al doilea volum (Enciclopedia Banatului. Istoriografia, 2020) apărut sub egida celui mai înalt for ştiinţific al ţării, Academia Română, Filiala Timişoara, Institutul de Studii Banatice ,,Titu Maiorescu” (primul, Enciclopedia Banatului. Literatura, vede lumina tiparului în 2015, în acelaşi loc), funcţionează acelaşi proces ciclic de învăţare, semn că arealul istoric de odinioară asupra căruia se concentrează e depozitar de informaţie valoroasă ce se cere grabnic descoperită, studiată şi pusă în valoare. Rod al purtării colective de grijă, graţiei unui efort intelectual susţinut, din care se detaşează rolul echipei, Enciclopedia Banatului. Istoriografia, lucrare de referinţă, dincolo de iniţiativa salutară, necesară, de bun augur, e un valoros instrument de lucru. Construit ca să dureze, în spiritul rigorii ştiinţifice academice, el adună între paginile sale fragmente de istorie readusă la timpul prezent. Prin punere laolaltă a informaţiei culese din varii surse (şi aici activitatea de documentare are un aport crucial), fără a avea pretenţia de a fi epuizat subiectul (se ştie că un dicţionar sau o enciclopedie, la momentul apariţiei, e considerat deja un proiect ,,depăşit”, datorită datelor suplimentare acumulate între timp şi neincluse), Enciclopedia Banatului. Istoriografia se înscrie în categoria proiectelor de tip ,,şantier”, work in progress, oricând îmbunătăţibil, perfectibil, arc peste timp, cu o istorie proprie (,,Fascinaţia ţinutului”, ar spune Ion Marin Almăjan), conceput să facă istorie.

Enciclopedia Banatului. Istoriografia ţine de zestrea culturală a Banatului, moştenire culturală (pe care avem datoria morală de a o păstori şi înmulţi) transmisă peste secole (cei cuprinşi în volum, în cele 303 articole-intrări -şi aici remarcăm, între altele, pluridisciplinaritatea unora dintre autorii ,,prinşi” în volum-, împreună cu cei care semnează articolele au calitatea de legatari testamentar ce nu rămân indiferenţi la destinul Banatului). Carte de tip ştafetă, organizată după criterii taxonomice, ea pune în valoare specificul istoriografic local bănăţean, oferind o viziune echilibrată şi echidistantă. Invariabil şi inevitabil, opul în cauză nu are cum să ofere o panoramă completă, de aici şi posibilele polemici pe marginea omisiunilor, prezenţei sau absenţei unora dintre istoriografi sau vizavi de consistenţa articolelor. Din capul locului, prezenta cercetare ştiinţifică extinsă nu-şi propune şi nici nu are intenţii regionalizator-autonomizatoare (nicidecum reflex al proverbialei făloşenii bănăţene), ci se doreşte parte din viziunea de ansamblu despre care profesorul Crişu Dascălu, coordonatorul general al volumului, vorbeşte pe coperta a IV-a: ,,Nu avem încă Marea enciclopedie română. O lucrare de acest fel, de care doar puţine culturi europene nu se bucură, nu este o simplă carte şi nici măcar o utilă sursă de informaţii. Ea este cu mult mai mult: o oglindă a spiritualităţii naţionale, în care aceasta se poate recunoaşte şi, totodată, un scut al ei.

De aceea, în anul 2009, am lansat proiectul unei Enciclopedii a Banatului, pe care am gândit-o însă de la început ca parte a celei panromâneşti. Intuind dificultăţile, nici mici şi nici puţine, care sunt de întâmpinat fie şi în alcătuirea unei enciclopedii regionale, am devenit conştient că Marea enciclopedie română nu este realizabilă decât prin însumarea unor lucrări parţiale, care să o pregătească. Este scopul, sper nu prea îndepărtat, cu care am pornit la drum.”

Aşadar, dincolo de tonul optimist şi de rolul său contributiv, Enciclopedia Banatului. Istoriografia, la fel şi Enciclopedia Banatului. Literatura, au menirea de a pregăti şi deschide/netezi calea Marii enciclopedii române, demers identitar-cultural prin excelenţă, parte din contextul european lărgit.

,,(…) volumul cuprinde trei categorii de istorici şi cercetători: a) născuţi în Banat; b) născuţi în altă parte, dar cu activitate în Banat; c) născuţi în altă parte, dar cu contribuţii la cunoaşterea istoriei Banatului. Prin Banat înţelegem Banatul istoric: fostele judeţe Timiş-Torontal, Severin, Caraş, inclusiv Banatul sârbesc, la care se adaugă partea de sud a judeţului Arad.

Pentru că volumul de faţă este o parte a Enciclopediei Banatului concepută să apară în mai multe volume distincte, el include doar istorici şi cercetători care au avut o activitate ştiinţifică recunoscută, cu cel puţin o carte de specialitate, publicată până în anul 2015.”, ţine să precizeze, în Prefaţa Enciclopediei Banatului. Istoriografia, profesorul Dumitru Tomoni, coordonator principal. 

Enciclopedia Banatului. Istoriografia, pe lângă rolul pedagogic-formator, are şi o certă misiune popularizantă.

Enciclopedia Banatului. Istoriografia

Bucureşti, Editura Academiei Române, Timişoara, Editura David Press Print, 2020, 331p.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *