În mod evident, acest articol nu e despre fotbal! O fi el sportul rege, dar când mingea s-a urcat pe tron, cred că eu eram într-o perioadă anti-monarhistă sau ceva, că nu am participat la încoronare. În plus, a trecut ceva de la scandalul în care a fost implicat Sebastian Colțescu, așa că nu mai poate fi doar despre ce s-a petrecut la meciul PSG – Istanbul
În cazul Colțescu, situația nu e albă sau neagră: ori e rasist, ori e victimă și gata. Mai degrabă, lucrurile se situează undeva într-o zonă gri, iar problema trebuie investigată și înțeleasă mai profund. Așa cum și noi, ca români, avem de priceput câte ceva în ceea ce privește problematica rasismului. Două idei, mari și late, cel puțin din punctul meu de vedere, ar fi:
1.Dacă la noi în țară persoanele de culoare nu se confruntă cu probleme, asta nu înseamnă că lucrurile stau la fel și în afara României
Există un motiv pentru care, de ani de zile, FIFA, UEFA și FRF duc o campanie puternică împotriva discriminării și combat tot ceea ce înseamnă rasism în fotbal și pe stadioane. Chiar dacă România nu s-a confruntat istoric cu discriminarea rasială pe criterii de culoare, la nivel international, aceasta este o problemă de zeci de ani, problemă din cauza căreia au suferit milioane de oameni.
cât timp vom alege să facem doar bășcălie…
….sau să ne supărăm pe americani că prea au transformat totul în “corectitudine politică/ political correctness”, vom fi rupți de ceea ce înseamnă realitate la nivel internațional. Și români precum Colțescu vor continua să facă gafe care, din păcate, îi pot costa mai mult decât ar merita la nivel individual.
A înțelege profund și a accepta ce se întâmplă dincolo de granițele noastre nu înseamnă a ne pierde indentitatea și sufletul nostru. Dimpotrivă! Dacă acceptăm și înțelegem că în alte țări realitatea istorică a dus la anumite politici care protejează persoanele de culoare, nu înseamnă că vom scoate „negru” din dicționar. Înseamnă pur si simplu că vom pricepe mai bine lumea toată în care trăim și ne vom adapta contextului, dacă va fi nevoie.
- Dacă noi nu avem o problemă cu persoanele de culoare, nu înseamnă că nu avem absolut nicio problemă cu ideea de rasism
Mulți români s-au obișnuit atât de mult să folosească termenul țigan în exclamații peiorative, încât nici nu mai sesizează că sunt peiorative. Dacă aș avea câte un ban de aur pentru fiecare moment în care am auzit afirmații de tipul „țiganul, tot țigan”, sau „e țigan, ce vrei”, mi-aș face cea mai mare salbă. Și le-am auzit inclusiv de la oameni care, din alte puncte de vedere, chiar sunt faini și frumoși. Din alte puncte de vedere, pentru că mulți români cresc de mici cu ideea că țiganii sunt răi, periculoși și pun probleme, la maturitate nici măcar nu realizează că, atunci când se raportează cu așteptări negative la un întreg grup etnic, discriminează. Li se pare firesc și normal. Doar așa au crescut! După ei, nu e disciminare ce fac. E pur și simplu ceva normal, ca mersul sau căscatul sau dormitul.
CITEȘTE ÎNTREG ARTICOLUL PE PARFUMDEFEMEIE.RO
