Philip Schultz
Soția mea
Fratele cel mic al soției s-a drogat cu heroină și-a murit
în același pat în care a dormit în copilărie, vizavi de camera
în care dormea soția mea când era copil
El vindea marihuana pe care o creștea în pivnița casei.
Ea pleca de la serviciu să-l ducă la clinică
dar a înțeles că trebuia să se salveze pe sine însăși
Nimeni nu se poate salva. Înainte să o întâlnesc pe soția mea
purtam orice găseam de purtat. Viața se târa în urma mea
ca o umbră greoaie. Predat anonimatului.
Nu-mi doream decât să dorm. S-a însoțit cu suferința mea.
La două luni de la moartea lui, de partea cealaltă a unei mări întunecate
ne ținem de mână, încercând să nu-l disprețuim
pe bețivul de la masa vecină, care nici
măcar nu se preface că nu trage cu urechea. Cel mai bine să nu te gândești
la suferință. Să închizi ochii și să plutești.
Copiii țopăiau în patul nostru imitând morile de vânt
fericiți că pot fi fericiți.
Când a răspuns la telefon, și-a închis ochii
El era un tânăr simpatic ce părea,
atunci când l-am scos la un restaurant plin cu femei frumoase
să-i serbăm aniversarea celor treizeci de ani,
că-și dorește să trăiască pentru todeauna.
Când ne-am dus la mormânt, eu și copiii
ne-am făcut nevăzuți prin orașul morților
o urmăream cu privirea, la capătul lungilor alei
curățând locul de buruieni, cu privirea pierdută-n pământ.
Noaptea, coboară la parter, pe întuneric
știu ce-și dorește, să meargă la el, așa cum
merge în camera băieților noștri când li se face frică,
să se așeze între el și suferință.
Philip Schultz
-poet american, născut în Rochester, New York in 1945, este fondatorul și directorul școlii private the poezie și ficțiune, The Writers Studio, New York. A fost Profesor de Literatură la New York University, pentru mai bine de zece ani, unde, de asemenea, a coordonat programele de masterat și doctorat, între anii 1984 -1988. Câștigător a unor importante premii literare, printre care premiul Pulitzer pentru poezie (pentru volumul Failure), American Academy & Institute of Arts and Liberal Letters și Academy of American Poets Lamont Prize. A publicat numeroase volume de poezie: Like Wings (Viking Penguin,1978); Deep Within the Ravine (Viking Penguin, 1984); My Guardian Angel Stein (State Street Press,1986); The Holy Worm of Praise (Harcourt, 2002); Living with the Past (Harcourt, 2004); Failure (Harcourt, 2007); The God of Loneliness: Selected and New Poems (Houghton Mifflin Harcourt, 2010), My Dyslexia (W.W. Norton & Company, 2011), The Wherewithal, W.W. Norton & Company, 2014).
Philip Schultz
My Wife
My wife’s younger brother took heroin and died
in the bed he slept in as a boy across
the hall from the one she slept in as a girl.
He sold the pot he grew in their basement.
She’d leave work to take him to the clinic
but she understood she had to save herself.
No one saves themselves. Before I met my wife
I’d put on anything clean. My life dragged behind,
like a heavy shadow. I was resigned to anonymity.
I wanted to sleep. She gave my pain a bride.
Two months after he died, we hold hands
across the black sea, trying not to despise
the drunk at the next table, who doesn’t
even try not to listen. It’s best not to think
about the pain. To shut your eyes and float.
Our kids were jumping on our bed, windmilling,
in love with their capacity for delight.
When she answered the phone she shut her eyes.
He was a sweet young man who looked,
when we took him on this thirtieth birthday
to a restaurant filled with beautiful women,
as if wanted to live forever.
When we visited his grave, the kids and I
wandered around in a city of the dead
and I could see her down the long avenues
pulling weeds and starring at the ground.
At night she walks in the dark downstairs.
I know what she wants, to go to him the way
she goes to our boys when they’re frightened,
to place herself between him and the pain.