reflex

văd cum se proiectează poemul pe un ecran

sala e doar în mintea mea singurul spectator

un câine latră în depărtare iar distanța dintre

virgulă și paradis se măsoară cu voce tare

 

cineva mă salută mă-ntorc tresar

același poem pe alt ecran

pașii monotoni și rari ai bunicii

ies din cadru tot la două secunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *