sună acasă e rândul tău
totul strălucește ca la spital
a șters praful
a aranjat plapumele le-a aerisit
camera te așteaptă
mamă
nu mai scutura nimic
totul sclipește
ce știi tu stai printre betoane
în niște cutiuțe
te uiți la vecini de pe balcon
le auzi certurile nemulțumirile
aici e liniște
mai ridic tonul la taică-tu
că mă aude doar când vrea
timișoara te-a răpit cu totul
la capătul firului îi simt durearea
fixul de pe sală are același număr de treizeci de ani
ea stă în picioarele goale sprijinită de noptieră
nu vrea să vorbim pe whatsApp
să-i trimit poze bani sau cadouri
mamă ți-am luat mobil
și cu fixul ce vrei să fac
este încă pe numele bunicii
dacă ar renunța la telefon ar renunța la ea
mergi acasă e rândul tău
eu am fost weekendul trecut
distanța dintre noi este un număr
pe care îl repet în fiecare zi
a murit tomiță nu mai lătra de zile bune
am plecat de acasă toată ziua
s-a mai deschis un mall
mi-am cumpărat o geantă
când m-am întors taică-tu făcea clătite
am mângâiat cușca goală
să vii acasă de sărbători