[Interviu cu Alexandru Bantoș, în Limba Română, nr. 7-8, anul XXIII, 2013]. Răni deschise 6. Eu doar întreb, Spandugino, 2017.
Deşi comunicarea dintre discipline, altfel spus fenomenul transdisciplinar, s-a impus ca o realitate de maximă oportunitate şi necesitate, totuşi nu putem afirma că pe acest tărâm avem progrese palpabile. Pe ce cale poate fi sensibilizat interesul pentru transdisciplinaritate?
Solomon Marcus: Transdisciplinaritatea, metabolismul disciplinelor, colaborarea lor sunt necesare ca aerul. Cele mai interesante fenomene şi procese au loc în zonele de interfaţă a unor discipline diferite. Situaţia actuală în care, în dispreţul realităţilor pe care le trăim de interes crescând acordat tendinţelor holistice şi integratoare, şcoala şi universitatea persistă în viziuni atomiste, de cultivare a unor domenii care se dezvoltă, fiecare, pe cont propriu, ignorându-se interacţiunile cu celelalte domenii, este de-a dreptul scandaloasă. Livrăm astfel absolvenţi care intră în viaţă cu diplome în mare măsură fără acoperire. La şcoala primară nici măcar nu ar trebui să existe împărţirea pe discipline.
Pledaţi consecvent pentru răspândirea matematicii şi a informaticii în cele mai diferite domenii: literatură, istorie, arheologie, economie, muzică, cinematografie etc. Cum trebuie înţeleasă necesitatea gândirii matematice în ansamblul general al activităţii umane?
S.M.: Universalitatea matematicii se manifestă în mai multe feluri. Prin noţiunile, structurile, formele, procesele de o mare generalitate pe care le studiază, matematica se arată aptă de a modela fenomene dintre cele mai variate ale lumii înconjurătoare, dar şi ale propriei noastre gândiri, ale propriului nostru comportament. Arhitectura creierului uman se regăseşte şi ea în dinamica formelor matematice. Dar nu la aceste aspecte mă gândesc atunci când este vorba de impactul matematicii asupra diferitelor discipline şcolare şi universitare, ci mai cu seamă la impactul matematicii asupra vieţii noastre cotidiene. Cred că mai mult decât prin noţiunile şi prin rezultatele sale, matematica ne poate marca prin modul de gândire pe care ea îl promovează. Dar există o întreagă tipologie a gândirii matematice: deductivă, inductivă, abductivă, analogică, generalizatoare, combinatorie, statistico-probabilistă, discretă, continuă, constructivă, recursivă, algoritmică, geometrică, infinită, algebrică, și sunt numai o parte din posibilele ei variante. Nimeni nu le are pe toate, există matematicieni foarte versaţi în gândirea algebrică, dar stângaci în cea probabilistă; alţii excelează în gândirea combinatorie, dar sunt slabi în gândirea geometrică etc. Matematica ne inoculează un mod de gândire în etape riguros ordonate, în care fiecare etapă se bazează explicit pe etapele anterioare şi se poate vedea clar cum s-a predat ştafeta de la o etapă la alta. Totul se desfăşoară „cu cărţile pe masă”, frauda devine aproape imposibilă.
Sunteţi un matematician cu renume, dar şi o fire artistică (poetică, filozofică etc.) înzestrată cu o rară sensibilitate şi profunzime de trăire şi gândire. Cum reuşiţi să perseveraţi cu succes constant în domenii care aparent au puţine tangenţe comune cu preocuparea dumneavoastră de bază, fundamentală?
S.M.: În Discursul meu de recepţie la Academia Română, am explicat modul natural în care
m-am aventurat în domenii aparent tot mai depărtate de matematică. Fiecare „pas peste graniţe” (pentru a parafraza titlul unei cărţi a lui Werner Heisenberg) l-am făcut în mod natural, deci la momentul şi în direcţia impuse de proiectele mele, care, la rândul lor, erau croite ca urmare a unor nevoi sufleteşti şi intelectuale adânci. Pe cât de dezordonat am fost în detaliile vieţii practice, pe atât de sistematic m-am manifestat în treburile mele intelectuale. Am pornit cu pasiunea pentru poezie, am trecut apoi la matematică, pe care am citit-o cu ochelarii poeziei, de aici mai departe la mariajul lingvisticii cu matematica, drept pas intermediar spre poetica matematică, prin care am unit pasiunea mea din adolescenţă cu cea ulterioară, pentru matematică. Lingvistica matematică m-a dus inevitabil la informatică, iar aceasta din urmă la rădăcinile ei biologice (modelarea sistemului nervos), pentru a constata ulterior că umbrela comună a tuturor acestor preocupări este semiotica. Iată o schiţă sumară a
aventurilor mele intelectuale. Dar trebuie să precizez că peste tot unde am umblat, modul matematic de gândire nu m-a părăsit niciun moment.
http://edituraspandugino.ro/educatie-si-formare/73-rani-deschise-6.html
**
