O experiență inedită

Recunosc, mi-a plăcut dintotdeauna muzica pentru cor, iar pasiunea pentru armoniile dintre cele patru voci (sopran- tenor-alto-bas) mi-a rămas pe viață! Așa se face că am urmărit anul trecut cu interes emisiunile BBC despre tânărul muzician englez Gareth Malone care a hotărât să înființeze, în diverse mici localități ale Angliei, coruri de amatori.

o-exp.-ined.1Am fost fascinată de rezultatele lui. Cântecele pe care le propunea erau de toate categoriile, majoritatea ritmate și vesele. Gareth a lucrat nu numai la infiintarea corurilor, dar a organizat și niște competiții ȋntre ele, iar demersul a avut mare succes și în Anglia, dar și ȋn alte țări.

Așa se explică faptul că, fiind astă vară în Prince Edward County, o minunată regiune din apropierea lacului Ontario situată la mijlocul distanței dintre Montreal și Toronto, când am aflat de o seară în care amatorii de cor erau invitați în cochetul orășel Wellington– aproape de locul unde ne stabilisem- la un eveniment intitulat „Sing with us” (cântați cu noi), n-am ezitat să mă prezint, cu toată familia, la locul indicat.

Ajunși la intrarea în parcul desemnat, am fost întâmpinați de câteva persoane așezate la o masă pe care erau note pentru fiecare categorie de voce, iar o doamnă îi întreba pe oaspeți ȋn ce categorie de voce „cred ei că se situează”, pentru a le ȋnmâna notele corespunzătoare.

Imdeiat după aceea am aflat că dirijorul corului adunat „ad-hoc” va fi cunoscutul director muzical al COC (Canadian Opera Company), Johannes Debus. Pentru cei care nu știu, câteva cuvinte de prezentare sunt necesare: Johannes Debus este canadian de origina germană și ocupă funcția de director muzical al COC din 2009. A dirijat cu mare succes numeroase opere în Canada, dar și în SUA și Europa.

Când am auzit de o asemenea celebritate m-am fâstâcit de-abinelea, dar o doamna mai tânără, de origină asiatică, m-a liniștit spunându-mi că totul va fi perfect: dirijorul ne va învăța nu numai melodia, dar și când și în ce ritm să batem din palme. Ulterior am aflat că această doamnă era chiar soția lui Johannes și dădea instrucțiuni tuturor, umblând de la unul la altul cu un copil de vreo 3 ani în brațe.

o-exp.-ined.2

Noi, coriștii, eram pe pajiște, iar în chioșcul acoperit era un pian electronic și încă vreo doi instrumentiști. Am înțeles că urma să fie și o solistă la cântecul nostru numit „Happy”. Bănuiesc că parte din coriști îl mai auziseră, eu nu.

La ora 18, d-l Johannes ne-a spus să ne apropiem de chioșc, pe voci, asigurându-ne că totul va merge bine. Apoi a trecut imediat la lucru. A început cu sopranele, indicând exact măsura de la care se începe (măsurile erau numerotate pe note) și cântând melodia acompaniat de pianul electronic. Sopranele au repetat de câteva ori melodia. Aceeași metodă s-a aplicat și celorlalte voci. Au urmat apoi bătăile de palme, foarte ușor de ȋmvățat. Toate patru voci păreau că se comportă de minune. De fapt era greu să nu cânți bine, melodia fiind simplă și foarte ritmată.

Problema bașilor a fost puțin delicată, pentru că nu erau decât cinci, dar, datorită vocilor puternice pe care le aveau, s-au descurcat de minune. După vreo 15 minute a venit solista pe care noi, corul, doar o acompaniam. A început să cânte, cu o voce superbă, făcându-ne și ea – pe lângă dirijor- semne când să întrăm. Am repetat cântecul de două ori și, lucru aproape incredibil, trecuseră numai 35 de minute de când începusem repetiția și deja totul suna foarte bine.

În sfârșit, am fost chemați să întrăm și noi sub acoperișul chioșcului și atunci, încălziți de atmosfera și de veselia cântecului, totul s-a transformat într-un miraculos moment de bine. Eram atât de aproape unii de alții încât auzeam ce cânta fiecare și, ceea ce mi s-a părut lăudabil incredibil pentru un cor improvizat , n-am detectat nici măcar o notă falsă!

După 50 de minute evenimentul a luat sfârșit. Crezusem, după vizonarea serialului BBC, că acest obicei de a cânta ȋntr-un cor improvizat era un obicei britanic, dar m-am convins că și canadienii, conduși de un muzician de valoare,  practică același frumos și chiar nobil obicei. A fost o experiență nu numai inedită, dar  și de neuitat!

Desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *