Toronto: Concertul corului de cameră din Kiev

Între 17 și 26 mai 2019, renumitul cor de cameră din Kiev a făcut un turneu în America de Nord. Zece orașe în zece zile consecutive:Washington, Philadelphia, New York, Hartford, Boston, Rochester, Cleveland, Chicago, Detroit și, ultimul, Toronto.

Corul-Kiev-1Am fost de mică atrasă de muzica pentru cor, urmărisem la radio toate performanțele corului de copii Radio, cântul pe mai multe voci mă interesa, traspuneam la pian armoniile. Mai târziu, când am studiat armonia, dorind să urmez conservatorul, pasiunea mea pentru ansamblurile corale a continuat, iar astăzi ea este la fel de vie. Este deci explicabil de ce, duminică 26 mai, am fost prezentă în sala de concert „Koerner Hall”, unde a avut loc concertul acestui cor. Sala e relativ nouă, aparținând conservatorului de muzică „Royal Conservatory” din Toronto. Are o acustică perfectă, care a dat posibilitatea corului să-și etaleze din plin bogata gamă de nuanțe ale interpretării.

Corul de cameră din Kiev a fost înființat în 1990 de muzicianul, cântărețul și dirijorul formației, Mykola Hobdych (n. 1961), un pasionat al muzicii corale. De atunci, corul a obținut numeroase premii și o binemeritată faimă internațională. Mycola Hobdych a transpus pentru cor un mare număr de compoziții vechi din tezaurul muzical ucrainean și continuă această muncă titanică. Muzica religioasă, interzisă timp de aproape 70 de ani în Ucraina – și în tot blocul de est- poate fi, însfârșit, cunoscută de marele public.

În prima parte a concertului s-a prezentat muzică religioasă, ȋn a doua, muzică inspirată din folclor.  Corul este format din 20 de membri, în general tineri, iar concertul, deși  a capella , a avut mici intervenții instrumentale, executate tot de coriști. În prima parte niște percuții care imitau bătăi de clopot, în a doua o bandură (instrument specific ucrainean cu coarde) și două fluiere. Dirijorul, care face și el parte din cor, în unele cazuri nici n-a dirijat, ci a cântat poziționat alături de ceilalți coriști.

Un loc important în muzica religioasă a Ucrainei îl ocupă sărbătoarea Învierii Domnului. Au fost interpretate câteva lucrări destinate acestei sărbători, apoi altele din tezaurul muzicii religioase ucrainiene, în aranjament coral, unele cântate numai de bărbați, altele numai de femei, unele cu soliști, altele cu tot ansamblul sau doar cu o parte. Nuanțele variau între un piano, aproape șoptit și un fortissimo atacat cu o amploare care făcea să vibreze sala ca și când ar fi fost o sută de voci, nu douăzeci. Vocile bărbătești au fost puse în valoare în câteva cântece destinate numai lor, calitatea bașilor și aranjamentele armonice acompaniate de sunete de clopote dând impresia unei autentice liturghii slave.

Corul-din-Kiev-2

Am încercat să compar muzica oferită de acest cor cu cea a corului „Madrigal”. N-am găsit asemănări, compozițiile bizantine au structura diferită de cea italienească. Corul a interpretat, după muzica religioasă veche, unele din epoca barocă, apoi din cea clasică și romantică. Transpunerea pentru cor a unor bijuterii muzicale necunoscute, făcută cu efort și pasiune de Mykola Hobdych mi s-a părut comparabilă cu munca Ceciliei Bartoli de a descoperi și oferi publicului lucrări din vastul patrimoniu al muzicii italienești.

Costumele coriștilor, în prima parte, au fost: femeile – fuste negre lungi și o bluza bufantă neagră cu motive strălucitoare argintii (ca în fotografie), bărbații – costum negru și cămăși albe. După o scurtă pauză, pentru muzica  folclorică, numai partea de sus a costumelor-și la femei și la bărbați – a fost înlocuită cu veste sau cămăși ȋn motive naționale (se văd ȋn fotografia de pe scenă, la finalul concertului). Performanța vocală a corului a fost acompaniată de unele mișcări discrete și elegante la muzica religioasă, altele ceva mai accentuate la muzica de inspirație folclorică.

În încheiere, corul a oferit în premieră absolută o rugăciune aranjată tot de Mycola pe o melodie veche ucraineană. Corul s-a poziționat în formă de cerc, cu mâinile împreunate, iar dirijorul, din centrul cercului, cânta și dirija simultan.

Nivelul de profesionalism al fiecărui membru al corului este foarte ridicat și aș putea spune că  ansamblul este, de fapt, un cor de  soliști, fiecare dintre ei unul de mare clasă. La sfârșit, în ropotele de aplauze ale publicului, după ce au salutat publicul unul câte unul, toți  soliștii  s-au îmbrățișat între ei, fericiți de succesul final al turneului, gest care dovedește – pentru cine încă nu știe- că muzica este unul din cei mai puternici lianți ai oamenirii.

Am asistat la un concert memorabil, care-mi va stărui în memorie, precum au fost – pentru a menționa numai câteva- cele de la Atheneul din București:Yehudi Menuhin și David Oistrah, la sfârșitul anilor ’50, Antonio Janigro cu „Soliștii din Zagreb” și Quartetul „Juillard”, ȋn anii ’60, Corul „Madrigal” din anii ’70, iar mai recent, cel din Toronto al Ceciliei Bartoli.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *