Dumnică (Bunavestire)

Zdrobit pe dinăuntru

ca un măr fraged,

sufletul se-ascunde de Tine.

E lacom, dar se teme.

Plin de negi, de bube dulci și riduri

caută leac,

i-e frică să se atingă de poala hainei Tale

nu cutează să Te strige,

e zgârcit

și vas de alabastru nu cumpără.

Stă chircit la marginea drumului

așteptând să vină oarecine.

 

Dar deodată smulgând-se din sine

Te cuprinde cu totul

până la sufocare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *