Trimestrial, la Câmpina, la inițiativa istoricului Codruț Constantinescu, au loc foarte interesante conferințe pe teme culturale; evenimentele reprezintă o provocare atât pentru locuitorii orașului cât și pentru pariul mare care se pune atunci când vine vorba despre acte culturale care au loc în provincie.
Într-o zonă în care piața evenimentelor culturale nu este întotdeauna ofertantă sau de impact major, aceste conferințe – organizate la un nivel înalt și cu multă seriozitate atât față de actul cultural în sine, cât și față de publicul participant – reprezintă o veritabilă platformă de comunicare a ideilor. Lectorii și subiectele sunt alese cu grijă pentru a fi atât variate dar în același timp interesante și inedite. Nu în ultimul rând aceste conferințe sunt organizate pentru a acoperi un orizont cât mai larg și anumite teme de reflecție în contextul unei culturi generale în care să fie posibile autentice racorduri cu trecutul, cu tradiția, fără a se pierde însă din vedere preocupările omului modern.
Cu siguranță că dezideratul istoricului Codruț Constantinescu de a organiza aceste conferințe în orașul său natal la Casa de cultură sub egida Lemet a pornit și de la ceea ce scria într-unul dintre paragrafele sale inserate în cel mai nou volum al său – Pedalând prin viață. Jurnalul unui biciclist de cursă lungă (Vremea, 2018): „Cultura în/de provincie este o Cenușăreasă jerpelită, peticită, murdară, vai steaua ei, având un damf de transpirație proletară, combinată cu un spray ieftin.”
Conferențiarul cu care a deschis acest ciclu de conferințe a fost scriitorul și diplomatul Teodor Baconschi. A fost urmat de istoricul Armand Goșu, antropologul Mirel Bănică, scriitoarea Ana Blandiana și istoricul Simona Preda.
Redăm mai jos câteva dintre gândurile pe care Codruț Constantinescu le-a scris în jurnalul său în urma acestor experiențe:
Ieri, la conferința domnului T. Baconschi, prima din ciclul de Conferințe Lemet (care în ebraică ar însemna întru-adevăr), jumătate din sală a fost plină cu elevii de la Liceul Energetic și de la Colegiul N. Grigorescu, ceea ce ne-a bucurat – ei sunt viitorul, până la urmă! – și invitatul nostru a apreciat această situație chiar dacă ea vine mereu cu provocări.
Și a fost cea de-a doua conferință Lemet – scrie autorul în volumul său – la care l-am invitat pe Armand Goșu să vorbească despre Rusia, subiectul său predilect de expertiză. (…) Am avut emoții, trebuie să recunosc, pentru că, în ciuda faptului că am lipit în oraș vreo patruzeci de afișe (treizeci au fost rupte după o săptămână, abia dacă au rezistat stoic vreo zece), am postat și repostat pe toate grupurile de Facebook locale, îmi era frică să nu fim penibili având o audiență modestă, să fim noi între noi. În plus, mă gândeam că finanțatorul va avea toate motivele să fie nemulțumit. Dacă la fără zece erau vreo cinci oameni în sală, miracolul de Crăciun a avut loc: într-un sfert de oră sala s-a umplut cu vreo treizeci sau patruzeci de persoane. Și am putut începe conferința.(…) În timpul rundei de socializare, marea mea satisfacție a fost când o doamnă, prezentă și la prima conferință, mi-a mulțumit că organizez împreună cu firma Lemet aceste conferințe. Mă întreb cât vor dura?
Și pentru că tot în paginile volumului său Codrut Constantinescu a scris următorul paragraf: Uneori stau și mă opresc și mă întreb complet nevinovat: ce mă face să continui această luptă disproporționată în domeniul culturii? – l-am provocat să ne răspundă personal la două întrebări:
Ce reprezintă pentru tine aceste conferinţe? Cum de ţi-a venit ideea de a le organiza?
CC: Un pariu câştigat (până acum) şi încercarea de a aduce în oraşul meu, Câmpina, personalităţi culturale de anvergură naţională. Într-adevăr, cum s-a menţionat din sală la prima conferinţă susţinută de Teodor Baconschi, Câmpina a mai fost vizitată de tot felul de personalităţi culturale din 1990 încoace dar, în ultimii ani, mie cel puţin, mi s-a părut că la acet nivel viaţa culturală locală lâncezea. Este uşor să aduci trupe de teatru de comedie care să distreze publicul (în Câmpina nu mai exista de vreo două decenii cinematograf). În plus, şi dacă au susţinut conferinţe, ele nu au fost la fel de bine structurate şi mediatizate precum încercăm noi acum. O altă miză a fost atragerea sectorului privat local în domeniul cultural. Iar acest lucru nu este deloc uşor având în vedere că publicitatea pe care ţi-o faci în şi din cultură nu este deloc la fel de mare precum cea din sport sau din sponsorizarea festivalurilor de ţuică, miere şi telemea. De aceea sprijinul firmei Lemet este cu atât mai notabil. Ideea organizării conferinţelor mi-a venit citind câteva cărţi despre Câmpina interbelică din care am aflat că în orăşelul nostru, pe atunci profund industrializat, au conferenţiat personalităţi pe care noi acum le studiem prin manuale precum Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu etc.
Ce aşteptări ai de la acest ciclu de conferinţe şi ce surprize mai pregăteşti?
CC: Nu am plecat la drum crezând că voi ajunge să organizez cinci conferinţe într-un an, mai ales că vorbim despre personalităţi interesante, dinamice, fiecare luată în parte, nu aveam aşteptări mari şi, în principiu, cam aşa e bine să porneşti la drum, cel puţin în România, ţara absurdului şi imprevizibilului. Sunt mulţumit pentru că încetul cu încetul s-a format un public care participă la aceste evenimente şi chiar vine cu tot felul de propuneri. Fiecare ar dori să invităm pe altcineva fără să ştie că există o serie de factori care trebuie luaţi în calcul (disponibilitatea personalităţii, dorinţa lui de a veni sau nu la Câmpina, factorul financiar etc.). Şi cum am spus la începutul ciclului, eu nu voi invita niciodată personalităţi extremiste (fie că sunt de extremă stânga-foşti colaboratori ai culturii ceauşiste sau de extremă dreapta iar ultra-naţionalismul şi xenofobia în România au vânt puternic în pupă, este la modă să înjuri Europa şi pe străinul care suge sângele ţărişoarei- vechea strategie de aburire a conştiinţelor slabe) căci ele oricum sunt abonate la resursele publice. Anul viitor sper să-l avem invitat pe marele politolog american de origine română Vladimir Tismăneanu.
