Interviu cu Dr. Giuseppe Motta, lector universitar la Universitatea Sapienza din Roma, Departamentul de Științe documentare, lingvistico-filologice și geografice. Interviu luat de Dr. Giordano Altarozzi.
Giordano Altarozzi(G.A.): Prima întrebare este legată de biografia ta. Așadar, cine este Giuseppe Motta?
Giuseppe Motta(G.M.): Giuseppe Motta este un cercetător care și-a petrecut o mare parte din cei trei ani de doctorat în orașul Cluj-Napoca unde a contribuit la fondarea Institutului Italo-Român de Studii Istorice condus de profesorul G. Mândrescu și a început studiul istoriei României. Lucrarea mea de doctorat este despre relațiile diplomatice ale României cu Statele Unite în perioada interbelică și a fost realizată cu ajutorul documentelor din arhivele românești, în special cea a Ministerului Afacerilor Externe și Arhivele Naționale din București. Acesta a fost începutul carierei mele universitare care a continuat la Universitatea din Bergamo și la Universitatea Sapienza din Roma unde lucrez acum.
G.A.: În lucrările tale ai abordat problematici referitoare la Europa de Est și, printre altele, inevitabil, la România. Ai putea să prezinți principalele teme de cercetare abordate?
G.M.: Deși există diferențe care condiționează istoria fiecărei țări și regiuni am realizat că istoria României reprezintă istoria Europei de Est în special în secolul 20. Mi-am concentrat cercetarea pe perioada ce urmează imediat primului război mondial când stabilirea noilor frontiere și construcția noilor și vechilor state naționale au schimbat complet harta geopolitică a Europei Centrale și de Est. Una din consecințele acestei “noi ordini mondiale” a fost răspândirea pasiunilor naționaliste care în doar câțiva ani au crescut și s-au radicalizat încetul cu încetul. Victimele acestui proces istoric care a implicat diferite caracteristici pentru diferite cazuri, au fost stabilitatea internațională pe de o parte și minoritățile naționale și religioase pe de altă parte. Asupra acestora din urmă am decis să mă opresc și să îmi îndrept atenția. Minoritățile au fost reprezentate în tratatele între contextual internațional și revizionismul care a afectat Europa interbelică și Liga Națiunilor și fragilitatea internă a multora dintre aceste state care s-au dovedit incapabile să funcționeze și să înțeleagă complexitatea noului sistem.
G.A.: Cum evaluează un cercetător străin evoluția României în cei 100 de ani de la Marea Unire?
G.M.: Aceasta este o întrebare dificilă pentru al cărei răspuns este nevoie să stai destul de mult timp în România. Ceea ce am observat în acești 15 ani de când cunosc România sunt schimbările uriașe prin care a trecut societatea românească, de la aspectul multora dintre marile orașe la creșterea clasei de mijloc pe care comunismul a suprimat-o în mod brutal. Pe de altă parte politica românească continua să fie controversată. Corupția încă afectează viața de zi cu zi a multora dintre cetățenii României și emigrația substanțială care a caracterizat ultimii 20 de ani pot contribui la pierderea unor fundamente ale tradiției ca de exemplu coeziunea structurii familiei. Poate acesta este un fenomen global, distanța dintre oraș și sat (țară) crește, dar acest lucru riscă să creeze fricțiuni în țară.
G.A.: Care este viitorul academic al istoricului Giuseppe Motta?
G.M.: Această întrebare ar fi mai bine pusă șefilor de departament și facultății de la mine din universitate. Tot ce pot eu să spun eu este că o să continui cu munca de cercetare și interesul meu în istorie, poate nu doar în istoria europeană. Pasiunea singură însă nu ne ajută să înfruntăm provocările pe care sistemul universitar ni le așează în față: supremația elitelor academice care acceptă cu dificultate membrii noi, birocratizarea care îngrădește inițiativele individuale, conformismul cu care se analizează problemele complexe ca distincția dintre bine și rău fără a căuta rădăcina acestor întrebări care condiționează prezentul și viitorul nostru.
*Această serie de interviuri va prezenta 45 de specialiști, tineri și consacrați, care lucrează în universități, în centre și în institute de cercetare din occident și care au consacrat activitatea lor academică domeniului studiilor românești. Aceste conversații vor permite unei audiențe românești largi nu doar să descopere elemente de biografie personală și itinerariile de cercetare ale acestor specialiști, ci și să pătrundă în raționamentele unor decizii de viață care i-au condus către specializarea în studiile românești. Interviurile vor arăta cum profesori influenți, întâlniri întâmplătoare, vizite din tinerețe, legături familiale, emigrația și alte atâtea motive au contribuit la decizia lor de a-și îndrepta atenția către România.
Aceasta este o nouă generație de specialiști în studiile românești, cea de după Războiul Rece, care gravitează în jurul Societății de Studii Românești și rolului acesteia de a face cunoscute studiile românești în lumea academică occidentală.
Giordano Altarozzi este conferențiar universitar în istorie modernă la UMFST din Târgu-Mureş. Născut în Roma a terminat Universitatea “Roma Tre” în științe politice cu un doctorat în istorie europeană la Universitatea Sapienza. Este decan al Facultății de Științe și Litere a UMFST. El colaborează cu departamentul de istorie, cultură și religie a facultății de litere a Universității Sapienza din Roma unde a fost profesor invitat în 2013. Colaborează cu Institutul de Studii Italo Române din Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și Institutul de Studii Politice S. Pio V din Roma. A publicat: Comunismo e comunismi: il modello rumeno, Cluj-Napoca 2004; Guerra e società nel XX secolo, Cluj-Napoca and Rome 2007; Versailles. Il sistema degli Stati nazionali, Rome 2008 (with Alessandro Vagnini); La lunga strada verso Dayton. Alle origini del conflitto bosniaco, Roma 2015.
