Povestea cărții

Dă-mi crucea ta !
A mea e și mai grea .
Zicea deunăzi în tramvai un om.
Eram de față .
Băteau din aripi vorbele lor .
Soarele cădea pe umerii fiecăruia.
Se-nghionteau. Se-auzeau sudalme.
În spatele lor ,
Vedeam cum timpul adăsta impasibil.
Soarele stătea pe banchetă.
Am scăpat cartea din mână.
Cel care voia să-și schimbe crucea
O ridică. Un cântec al celui cu armonica
Despica tramvaiul.
Cartea asta e numai în mintea dumitale , femeie !
Crucea mea e mai grea decât cartea ta.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *