10 (zece) punkte: Iosif SAVA

1.” „Am trăit în mediu muzical de copil, iar în anii războiului, cînd a fost foarte greu, am făcut muzică în şcoala primară şi chiar în primele clase de liceu. După război, am fost elev la clasa de pian a Conservatorului din Iaşi, până în 1950, cînd acesta s-a desfiinţat… În casă se cânta permanent. Eu am cântat la violă, am studiat pianul. În 1939 aveam 6 ani şi am cântat – cu mîndrie o spun – la orga bisericii catolice“”

2.Iosif Sava, la o Serata TV din 1995, alături de Gabriel Liiceanu:

 

3.Marghit Sava, soţia lui Iosif Sava: „Călătoriile. Îi mai plăceau călătoriile. Mergeam în condiţii pe care nu le-ar fi acceptat nimeni. Aveam un cort. De exemplu, am stat pe un stadion din Praga. Îmi amintesc cum începea ritualul: bătea pinioanele cortului, aprindea spirtiera, turna apă şi o punea pe focul acela să fiarbă. Apoi, punea un plic de supă şi mâncam pe fugă, după o zi de alergat kilometri. Am fost, în astfel de condiţii, şi la Praga şi în Olanda şi în Spania. Am fost în toată Europa. Ba chiar şi în India!”. Sursa: adevărul.ro

4.Iosif Sava (Segal). A publicat 47 de lucrări despre muzică. A fost, pentru decenii, cea mai faimoasă voce a radioului publice în critica muzicală; la fel, în materie de televiziune, cu o carieră ceva mai scurtă decît la radio. Seratele sale TV reprezintă un fenomen pentru piaţa mediatică din România. Provine dintr-o familie evreiască în care s-a făcut muzică de peste 3 secole. Tatăl său a fost violonist la Filarmonica din Iaşi, bunicul – a condus Corul Mitropoliei din Iaşi; străbunicul – între primii absovenţi ai Conservatorului înfiinţat de A. I. Cuza.

5.Iosif Sava, în dialog cu Horia-Roman Patapievici despre opera lui Fr. Schubert:

 

6.A cîntat în cadrul mai multor formaţii de muzică de cameră: la clavecin şi la pian.

7.Iosif Sava, 1998: „Soluţia a găsit-o viaţa, într-un fel. Eu rămîn mirat, mergînd la Ateneu, văzînd sala plină cu tineri. După ce posturile de radio au bătut toba de dimineaţa pînă seara, iată că am reuşit să-i aducem în sala de concert. Problema e că nu ştim să-i ţinem.
Fenomenul este acelaşi ca şi la teatru. Există un anumit sistem. Nu vii şi-i dai omului direct o simfonie de Mahler. Trebuie creat un sistem educativ. Au fost ani de zile concerte-lecţii frecventate de tineri.
Acum nu mai există, şi oamenii sunt privaţi de orice urmă de cultură. Ei vin, oarecum contrariaţi… Dar trebuie tinuţi în sala de concert, şi asta se poate face doar printr-o strategie.
După aceea, trebuie rezolvată o dată pentru totdeauna problema şcolii şi a educaţiei muzicale în scoli. Noi îi învăţăm pe copii cum e cu modul mixolidian, în general gramatica muzicală. Copilul nu are nevoie de aşa ceva.
Trebuie să asculte muzica şi maximum să ştie să deosebească un Mozart de un Beethoven sau de un Enescu, trebuie să aibă sentimentul capodoperei. În bagajul lui de cunoştinţe trebuie să fie 20-30 de lucrări. Să facă legătura între muzică şi filosofie, muzică şi literatură…
Din acest punct de vedere, Radiodifuziunea Română face mult, dar trebuie să existe o tactică generală. Toată viaţa am ţinut la legătura între radiouri şi televiziuni.
Este momentul ca emisiuni precum concertele Bernstein să capete un duplicat românesc. Şi există forţe. Tot timpul mă gîndesc la asta. Nu eu am vocaţia să o fac, nimeni dintre noi nu poate fi un Bernstein.
Dar doi-trei oameni se pot alia, pot face 12-14 asemenea filme care să fie la îndemîna elevilor ş să-i atragă spre Marea Muzică. Numai acustică, nu zgomot, nu ritmică, nu biologism… ci muzică avînd rolul de meditaţie, de linişte, de suport filosofico-moral pentru un tînăr.
Din această cauză ţin ca un fundamentalist la Bach şi la marile valori. Mereu mi se citează cuvintele lui Enescu: „Muzică uşoară ? Da, dar bună”. Nu prea înţeleg eu ce voia să spuna el cu asta. Probabil Enescu se referea la Johann Strauss şi la farmecul deosebit al partiturilor sale.
Dar muzica mare e muzica aceea care duce spre înţelegerea noastră, spre înţelegerea lumii, şi asta nu poate veni decît din partiturile uriaşe pe care le-a creat ultimul mileniu şi care trebuie cunoscute, de la Monteverdi la Mozart şi de la Beethoven la Şostakovici.” Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1214594-iosif-sava-ultimul-interviu.htm

8.Istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu la o Serată TV în 1996:

 

9.O şcoală din Bucureşti şi o piaţetă îi poartă numele.

10.Iosfi Sava: „Vor rămîne generaţii care îşi vor aminti că le-am format gustul.”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *