Pastel

Ridic privirea și văd spuza aproapelui alunecând. E -un râs înșelător .

Simt inima cum a crescut, cum zvâcnește, cum pulsul e sora
Celeilalte inimi. A lumii. Bate puțin. Apoi stă să asculte
Întâmplările vechi  ce   clănțăne tăcute în inima mea.
Alături, poza familiei e-o inimă de copil. Niciun oftat pe -acoperiș.
Drumul e sigur și lung. Din adânc, sar așchii nesigure.
Noaptea -i molcomă, flacăra lămpii scade,
Vântul  se lovește de scânduri, departele e -un lucru ușor,
Crengile nu   mai fac zgomot, streșinile sunt tot mai tăcute,
Ziua mângâie noaptea  ce se-ntoarce tăcută în noi…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *