Vighi-Marineasa: Corespondenţă urmărită pe bază de dosar

DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA

vighi marineasa ok

Continentul gri

Rânduri dintr-o scrisoare revoltată a lui I. A. din Timișoara către R. Th. din Brașov:

 

”… discutînd cu Ardeleanu despre ce se întâmplă în critică, a fost de aceeași părere cu subsemnatul că cei mai mulți dintre oamenii de gust au abandonat studierea fenomenului actual literar, l-au lăsat pe seama unor ”ucenici” de ultimă oră, iar ei au început să intre în monografii și studii ”dintre cele două războaie”. Poate că vina este și a literaturii noastre dogmatice, pe care au fost siliți s-o prezinte ”drept o mare literatură”, sau vina o poartă doar ei, ipocrizia și impostura lor, un mod lent și ilicit de a submina fenomenul literar actual…

În orice caz, pt. mine, care am privit senin și încrezător acest cîmp de luptă al literaturii de azi, modul cum se discută de specialiști o carte cinstită care pune în lumină niște dureri contemporane este revelatorie. Aproape că e mai nimerit să faci o literatură specifică unor ”specialiști” în sexy sau una ridată (sic!) de orice orice tangențe sociale. De adevărurile spuse de acest roman al meu se feresc toți ca de ciumă și asta e tipic pt. conformismul și imbecilitatea criticii actuale. Îți vine să dai totul de pămînt și să intri și tu sub scoarța terestră încă înainte de vreme. Ce-l așteaptă pe un om care pune degetul pe rănile și adevărurile acestei vremi?! Tăcerea sau răstălmăcirea meschină a propriei idealuri sale idealuri (sic!) puse în acele pagini de sudoare și sînge? Fiindcă fiecare carte, o ști (sic!) tu bine, e o stoarcere de sînge și o rupere de vase interioare, niciodată reparabile. Da, nu se mai poate privi senin la toate aceste lucruri. Nici măcar sceptic. Se poate privi cu aceeași ură încărcată de ură perpetuă pt. afacerismul și impostura literară înflorită cu succes pe acest sol românesc.

Mi-i teamă că intrînd și tu în viața culiselor să nu culegi ură în plus și deziluzii multiple și liniștii, cel puțin aparente pe care o ai acum, să nu-i dai dureri de cap și diverse alte lovituri. În ce mă privește, mă aflu în centrul unui fluviu adînc, aproape de aluviunile profunde, aproape înecat în ele, mergînd totuși la vale, cu fluviul și curgerea lui, inevitabil mergînd înainte, fiindcă altceva nu mai e nimic de făcut…”

 

Obs: Propunem predarea notei la S III; iar pe linie de ”7” urmărirea pe bază de dosar a corespondenței. Exp. i-a  fost înaintată o notă S III cu Nr. 363 din 16 III 67.

Red: MD

2 ex.

1 ex la Secția ”7”

1 ex………………….

 

 

În vizor: Cotruş şi Baconsky

La Casa conspirativă ”Bădescu”, agentul ”Ion Olteanu” predă o Notă informativă incitantă maiorului Misici Gheorghe în data de 9.05.1967. În dreptul obiectivului operațiunii este trecută denumirea stranie ”Financiar CFR”, pe care am mai găsit-o prezentă și în alte note.

În urma sarcinilor primite, sursa informează!

„În ziua de 8 mai 1967  am întîlnit la redacţia revistei „ORIZONT” pe I. A. și pe OVIDIU COTRUȘ. Am fost împreună pînă în fața operei unde am întîlnit pe Ion Suciu din Timişoara, care ne-a invitat la „CINA”. La masă fără să consumăm băuturi alcoolice (decît 50 grame) numitul OVIDIU COTRUȘ mi-a spus următoarele:

„Ştiţi că  I. (sic!) BACONSKI a fost însărcinat de ambasadorul României la Paris de a lua legătura cu ALIN BOSGRET[1] (sic!) cu care să trateze întocmirea unei antologii de poiezie românească şi în care să nu fie introduşi poieţi români transfugi cu care BACONSKY nu a fost de acord să fie scoşi. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis în sensul că dintre transfugi să rămînă ARON COTRUȘ şi PÎRVULESCU iar dintre poieţii din ţară să fie scoşi din antologie EUGEN FRUNZA şi VICTOR TULBURE, despre care BACONSKY spune că ar fi agenţi comunişti, fapt recunoscut de ALIN BOSGRET. OVIDIU COTRUȘ ne-a mai comunicat că BACONSKY urma să plece la Viena, la un congres internaţional, însă ulterior delegaţia română nu a mai luat parte, totuşi textul integral al comunicării pe care urma să o facă BACONSKY a fost transmis în ziua de 6 mai la un post de radio capitalist fiind citită de transfugul CÎMPEANU. Referindu-se la rentabilitatea revistelor româneşti OVIDIU COTRUȘ a afirmat: ” eu a-şi scoate o revistă foarte rentabilă cu o singură condiţie să se desfiinţeze direcţia presei, a-şi anunţa un articol de transfugul EMIL CIORAN şi s-ar vinde revista în multe exemplare.

SUCIU IOAN a încercat și pânăla urmă nu a reuşit să întrerupă discuţiapentru a spune o glumă, iar după ce l-a ascultat atent i-a reproşat că CIORAN militează pentru o „filozofie a deznădejdii”.

La insistenţele lui I. A. ne-am ridicat şi după ce COTRUȘ s-a despărțit de noi a afirmat „omul ăsta încă din 1957 avea atitudinii (sic!) nesănătoase, negînd tot ceea ce se face în ţara asta și mi se pare că nu s-a schimbat”.

Timişoara 9mai 1967.

„ION OLTEANU”.

 

SARCINI

De a stabililegăturilelui COTRUȘ cu scriitori vechi din Timişoara şi alte localităţi. În ce constaulegăturile, caracterulacestora cu persoane cu care afost în închisoare. În ce împrejurări a luat cunoștință de cele afirmate de BACONSKY.

OBSERVAȚII

Materialul a fost furnizatdeagent în urma sarcinilor primite anterior.

MĂSURI LUATE

O copie la tov. Maior BOTA GHEORGHE şi una la tov.maior COȘERIU IOAN, care au lucrare cu persoanele apărute în notă.

  1. mr. Misici Gheorghe

N.S.12.V.1967.

Nota este importantă dar prin faptul că agentul nu este orientat ce anume probleme ne interesează asupra anumitor persoane cum este COTRUȘ perspectiveleagentului nu se întrevăd cu toate că în aparenţă sînt cu multmai mari. Să mi se prezinte dosarul agentului și totodată la prima întâlnire să fiu anunțat pentru a participa.

O copie a notei la Biroul I.

  1. mr. Bota Gheorghe

 

 

Notă cu un poet buncare bea enorm

 

Primește nota La locul de muncă din Arad căpitanul Prescură Vasile. Agentul informator poartă numele de cod ”Ardeleanu”. Acțiunea se petrece la Arad, în 9 martie 1967.

 

 

”Referitor laILIE MĂDUȚA profesor de filozofie în prezent fără post, domiciliatîn comuna Dezna, raionul Gurahonţ, regiunea Crişana, autor almai multor poeziipublicate în revistele „Familia” şi „Orizontul”

L-am întîlnit pe ILIE MĂDUȚ[A] în ziua de l.III. 1967 în Arad, cînd se întorcea de la Timişoara, unde stătuse zece zile. Din cele discutate cu el au reieşit următoarele:

”Neavînd post – a fost la Dezna numai profesor suplinitor, a mers la Timişoara pentru a încerca să ocupe postul de tehnoredactor al „Analelor” ce se tipăresc în Timişoara, prin intermediul unui oarecare TUDORAN ce lucrează în domeniul universitar.

Poet de talent (bea însă enorm) ILIE MĂDUȚA a solicitat de asemenea sprijin pentru obţinerea unui post în Timişoara lui I. A., ANGHEL DUMBRĂVEANU și în special lui JEBELEANU de la redacţia revistei „Orizont”, primind promisiuni din partea lor.ILIE MĂDUȚA colaborează cu „Orizontul” prin intermediul luiANGHEL DUMBRĂVEANU care îi programează poeziile pentru publicare. Ultimele două poezii programate pentru apariţieau fost însă respinse de Direcția presei datorită tematicii lor, după spusele lui I. MĂDUŢA neclară.

Pentru publicarea poeziilor în revista „Familia” ILIE MĂDUȚA este ajutat de COTRUȘ, redactor al acestei reviste,cu care de asemenea este prieten.

În caz că nu va reuşi să fie angajat la Timişoara, ILIE MĂDUȚA spunea că va  pleca la București unde are serie de prieteni și cunoscuți dintre care cel mai apropiat este ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ, care îl ajută în prezent cu regularitate, trimiţîndu-i anumite sume de bani. ȘTEFANAUGUSTIN DOINAŞ – spune ILIE MĂDUȚA se revanşează în prezent pentru ajutorul pe care i  l-a dat la rîndul lui în perioada cînd DOINAŞ o ducea prost.

În Arad ILIE MĂDUȚA este bun prieten cu SILVIU SUCIU secretarul centrului şcolar sanitar.

Arad la 9-III-1967                                                      „ARDELEANU”

Observaţii: Elementul semnalat este în atenția organelor noastre. Agentul a furnizat nota în urma sarcinilor trasate anterior.

Sarcini trasate: Să-şi creeze relaţii mai apropiate cu acesta pentru a-i cunoaşte activitatea literară prezentă şi 1egăturile lui în Arad îndeosebi.

Măsuri:

O copie a notei se trimite la M. A.I. Dir .Reg. Banat şi una la Crişana, secţia raională Gurahonţ.

Cpt.Prescure V.

Rezoluţii:

  1. III. 1967. Copia notei la regiune, serv. III.

Cpt.Rada Gh.

 

 

[1]                      Mai mult ca sigur, este vorba de poetul belgian Alain Bosquet, născut la Odessa în anul 1919, laureat, în 1989, al Premiului Goncourt pentru poezie.

DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA

 

Articolul a fost publicat în versiune primă în revista Orizont. Multumim autorilor pentru permisiunea de a-l reproduce.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *