DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA
Continentul gri
O privire prin gaura cheii în apartamentele artiștilor plastici timișoreni a maiorului Coșeriu Ioan prin agentul-lornion Ilie Georgescu poate oferi interesante fragmente de viață culturală timișoreană pe baza vechii paremii valabile dintotdeauna: unde dai și unde crapă. În data de 19.03. 1966, maiorul intenționa să apere societatea românească de necazurile pe care i le puteau stârni pictorii. După o citire matură a Notei informative a lui Ilie, a decis, în observațiile de serviciu care însoțesc Nota, următoarele directive cu funcție profilactică, dar și terapeutică. Să luăm aminte:
”Numitul COTOŞMANse află în atenţia organelor noastre, întrucît este adeptul picturii abstracte, pe care o popularizează în cercul prietenilor săi. El este prieten cu Sorin Titel, pe care frecventează (sic!) şi la domiciliu, acesta din urmă fiind luat în lucru prin verificare prealabilă.
Agentul ”Ilie Georgescu” este dirijat în scopul înfăptuirii lui pe lângă aceste elemente[i], întrucît se cunoaşte că la domiciliul lui Titel Sorin, se întîlnesc o serie de elemente dubioase cu care ocazii se poartă şi unele discuţiide ordin duşmănos.”
Să mai remarcăm și faptul că la Observații există precizări de ordin metodologic care-l privesc pe Iliuță, care, din vorbele Notei, ne pare a fi doctor. Supoziția noastră nu pare deloc deplasată, știute fiind slăbiciunile tagmei pentru arta plastică. Merită subliniat și principiul metodologic al muncii pe teren a informatorilor, cărora li se cere, așa cum procedează maiorul Coșeriu în observațiile pe marginea Notei, li se cere părintește, dar și profesoral, precum lui Ilie, ”să-și consolideze relația” cu subiecții supravegherii. Ce presupune această consolidare a relațiilor, ne putem întreba, doritori să deslușim căile și procedurile organelor. Una dintre ele ar fi să te ortăcești cât mai deplin conspirat cu numiții, plătind, dacă e cazul cu decont de la departament, halbe de bere la grădini de vară cunoscute pentru bogăția informațiilor utile care puteau fi recoltate acolo. Printre ele, neuitata berărie La Răchita roșioară de pe malul Begheiului. Zum Beispiel!
Patrioţi care o smintesc la română
Lăsăm acum Nota să vorbească. Doar ea poate să ne ofere felii live din zbuciumul artiștilor plastici și al scriitorilor în primăvara acelui an:
„In ziua de 5. III 1966 sursa l-a căutat la locuinţa sa din Timişoara, Piaţa Unirii pe numitul COTOŞMAN funcţionar parohialla Mitropolie, dimineaţa pe la orele 13 (sic!) şi a găsit (sic!) pe mamalui care spunea că după masă e mereu vizitat de prieteni.
Sursa s-a dusla el pela orele 18 şi l-a găsit pe COTOŞMAN acasă. Sursa a spus că-l caută să discute cu el impresii despre expoziţia lui SEILER de la galeria de artă şi ca să-l roage să-l viziteze la domiciliu să-i mai vadă lucrurile[ii]. Referitor la poziţia[iii] lui SEILERel a spus că are cîteva lucruri[iv]reuşite. Portret[v] picturile de interior, şi că e mai puţin realizat în peisaj carbon şi peisaj industrial.
Sursaa început a face o comparaţie[vi] cu lucrările lui R., alt pictor abstracţionist din Timişoara, şiCOTOŞMAN a arătat că acesta e mult superior lui SEILER că el încearcă să-şi deschidă o expoziţie la Bucureşti, pentrucă timişorenii nu-lmaiacceptă[vii].A arătat apoi în continuare că el a fost la Bucureşti cu lucrările sale, la criticide artă, de ex. laSCHILERUşi alţii care i-au apreciat lucrările sale[viii], darştie că aici în Timişoara nu va fi acceptat.
Atuncisursa a început să examineze cu el lucrările sale recente[ix]. Pe pereţi avea cîteva colaje dinmulaje de fotografii pe teme diverse, avea colaje din radiografiide la diferite porţiuni ale corpului, unul reprezentîndîntreg scheletul omenesc,sub radiografii fiind montatediferite fotografii, cifre. De altfel el la lucrările sale nu dă titluri ci numere şi mereu[x]să demonstreze sursei că aceste numereau importanţă,că înrealitate fiecare număr e o valoare.La stăruinţa sursei i-a prezentat alte lucrări făcute cu tehnica nouă tip,picturi pe sticlă şi apoi confirmatepe hîrtie. Pete [xi] stropituri, ……[xii] (sic!) cu diferite obiecte, piepteni, furculiţe, stropiri cu……[xiii] care dau linii ce trebuie să reprezinte tendinţade mişcare. Viziuni despre cosmos, despre nucleu, celulă. El segîndeşte la o prezentare în mişcare, pe sticle luminate, pe care să le umble[xiv] jocuri numeroase de lumină. Trebuie să renunţela pigmenţi coloraţi[xv]. Arta clasică și studiile de atelier numai îşi au rostul. El se gîndeşte la o realizare imensă cu care[xvi] tablourile să numai fie puse pe pereţi, ci pubicul spectatorsă privească mişcarea, jocurile luminii si culoarea şi să participe efectiv la privirea operelor de artă.I-a predat sursei[xvii] o lucrare intitulată – 6 – şi sursa i-a promis că o va înrăma.In aceste discuţii sursa a arătat că dacă există aceste dificultăţide a se face cunoscute (sic!) lucrările cu caracter modernist, s-ar putea încerca înfiinţarea unui cenaclu ca şi cele literare, în cadrul cercului de fotografiiamatori al medicilor din Timişoara.
Cotoşman s-a arătat sceptic susţinînd cătotuşi nu le va fi permis să-şi expună lucrările lor[xviii]. Sursa a arătat că la acest cercsăse prezinte fiecare cu lucrări personale care să se discute și să fie criticate. A propus sursa ca acolo să fie avizaţi și artişti profesionişti care să-şi spună cuvîntul, dar la aceasta Cotoşmannu a fost de acord[xix].
Atunci sursa a propus totuşi să se facă un început al cunoaşteri întreartişti plastici care nu fac parte din nici un cerc de artă plastică, și i-a amintit sursa lui Cotoşman de profesorul Manta, care face scenografie „omul cu barbă”[xx] ca Touluse de Lamtre[xxi] și Cotoşman a spus că-1cunoaşte şi pe acesta.
La un moment dat Cotoşman spune că asemenea idee o are și profesorul de desen Cherlea, care face caricaturi[xxii].”
Revenire. Notele informative publicate în numărul trecut făceau referire la Horia Guia, poet şi responsabil de cinematograf (un predecesor, în acest sens, al lui Eugen Suciu), cel ce „se înhăitase” cu subversivii Sorin Titel şi Nicolae Ciobanu. Întâmplarea a făcut să trecem zilele trecute prin Anina, unde amicul Mihai Chiper, în calitate de editor, ne-a încredinţat ultimul număr (nr.1 /29/ din 2015) al revistei Arcadia. Aici – surpriză! -, Titus Crisciu şi Adrian Stepan rezumă destinul ciudat al celui pomenit în articolul Horia Guia – aşa cum a fost. S-a născut în 1928, la Caransebeş. Regimul comunist l-a făcut prefect, apoi lider al organizaţiei regionale de tineret. Cariera de politruc s-a terminat când dosarul de cadre i-a fost stricat de supoziţia că ar fi avut un frate care simpatizase cu legionarii. Familia i s-a destrămat, iar el „a intrat în degringoladă”, cum spun autorii textului. Oricum, nu fusese activistul tipic, cei ce l-au cunoscut au văzut în el un bonom, un boem şi un naiv incurabil. De aceea o fi ajuns în preajma unor scriitori timişoreni precum cei pomeniţi mai sus. În orice caz, o prietenie/apropiere stranie. Obsedat de originea dacică a românilor, fostul demnitar „a comis-o” în 1971, când i-a apărut în Gazeta literară un amplu poem dedicat lui Ceauşescu. Poate că aşa a scăpat de presiunile Securităţii.
[i] Apreciem că mai marii maiorului Coșeriu or fi avut dificultăți de înțelegere a mesajului, nu este exclus să-l fi trimis să facă liceul la fără frecvență. Mai apoi, desigur, facultatea de drept.
[ii] Cu mult respect atragem atenția, și lui Ilie Georgescu, și maiorului Coșeriu Ioan, că subiecții supravegherii spun picturilor – lucrări, nu lucruri. Altfel, lucruri ar putea fi izmenele, ca efecte personale din dotarea respectivilor supravegheați.
[iii] Aici, hermeneuții noștri au în vedere, de bună seamă, expoziția supravegheatului SEILER. Putem, la rigoare, fi de acord că orice expoziția poate avea o anume poziție care să convină sau nu. Spre exemplu, o expoziție care să se poziționeze în aria tematică a artei realismului socialist. Sau nu! Că și așa se poate; și atunci lucrările devin ”lucruri” aflate, normal!, ”în lucru”.
[iv] idem
[v] Întrucât Nota nu pune virgulă, mai marii nu vor pricepe care sunt ”lucrurile” reușite și cele nereușite ale pictorului. Practic, nu vor înțelege nimic și vor ațipi (citește cucăi, n.n.) citind ”lucrul” lui Ilie.
[vi] Dezvăluim și aici o atitudine dușmănoasă față de limba poporului: atât a maiorului, cât și a informatorului dumnealui.
[vii] Un alt ”lucru” care se desprinde din Note: invidia mărunt provincială a colegilor pictori și scriitori care fac pe plac partidului cu ”lucruri” care se cer și boicotează moderniștii obraznici de felul lui Cotoșman sau Titel prin ”lucrări” cu organele de partid și de securitate.
[viii] idem referința de subsol ” vi”, aceea cu atitudinea dușmănoasă!
[ix] Citiți adjectivul posesiv ”sale” din sintagma (corectă, de data asta!) ”lucrările sale” ca făcând referință la Roman Cotoșman.
[x] Un nou exemplu că maiorul (sau Ilie!) trebuie degrabă trimiși la școală. Poate chiar la gimnaziu, că nu par să-l fi absolvit!
[xi] Pierdut virgulă, declar nulă!
[xii] Punctele care depășesc numărul legal de trei aparțin autorilor Notei.
[xiii] Idem.
[xiv] Formulare dușmănoasă limbii române
[xv] Nu ni se spune cine anume i-a spus lui Cotoșman să renunțe la pigmenți colorați: să fi fost partidul sau este o inițiativă proprie impersonalizată. Sau o altă atitudine subversivă față de limba românească a informatorului Ilie: iubitorul de artă și dușmanul gramaticii. Greu de stabilit!
[xvi] Măi, să fie! Gramatica este lucrul dracului, ar trebui adusă la anchetă, să-și bage mințile în cap.
[xvii] Devine mai limpede din formularea de față că teroristul gramaticii este maiorul.
[xviii] Formularea aparține jihadistului gramatical Coșeriu Ioan. Maiorul!
[xix] Normal că numitul nu a fost de acord, odată ce sursa dorea să pună de un comitet de cenzură. Ce altceva putea fi cenaclul ”în fața căruia” trebuiau să se prezinte artiștii plastici cu ”lucrurile” realizate prin ateliere.
[xx] Formulare jihadist-gramaticală.
[xxi] O fi Lautrec? N-o fi, Dumnezeu le mai știe pe toate!
[xxii] Aici numitul Cotoșamn pune lucrurile la rând și stabilește ierarhiile. Așa e!
Articolul a fost publicat în versiune primă în revista Orizont. Multumim autorilor pentru permisiunea de a-l reproduce.
