După 20 de ani…

Acum două decenii, pe 16 august 1996 se stingea un mare dirijor, muzician, profesor şi un erudit, Sergiu Celibidache. Născut în iulie 1912, ca şi N. Steinhardt, dar în oraşul Roman, Celibidache a activat, în principal, în străinătate. A concertat şi în România, iar N. Steinhardt îi scrie lui Virgil Ierunca o superbă scrisoare, pe 28 ianuarie 1978 (publicată în cartea „Dumnezeu în care spui că nu crezi”, Ed Humanitas 2000, pg 225-227), descriind impresiile de laSergiu 1 un concert la Atheneu în care Celibidache a dirijat Rapsodia I de George Enescu.

Exaltarea şi încântarea lui N. Steinhardt sunt maxime: „Nu, cuvinte nu găsesc, nu mă pot exprima, sunt pierdut, topit, înmărmurit, uluit, făcut praf, galvanizat, învins, răpit”, scrie el. „E ca şi cum ar fi apărut deodată pe scena Ateneului toţi de-a valma: Decebal, Eminescu, Creangă, Blaga, Urmuz şi toate zînele, şi toţi îngerii păzitori ai meleagurilor şi cerul local s-ar fi despicat în zîmbete, stăpînire de sine, tumult, foc, raţiune, eleganţă, deasupra unui pămînt duduind de impetuozitate şi elan vital. De necrezut! de neimaginat! Covîrşitor! O revelaţie!”

Detalii asupra studiilor, carierei şi înregistrărilor lui Celibidache sunt disponibile pe Internet, deci voi consemna foarte pe scurt câteva elemente din biografia lui. A studiat la Berlin, luându-şi un doctorat în compoziţie, dar a studiat şi filosofie şi, în anii de studiu, s-a apropiat de teoriile filosofice Budhiste. A condus orchestrele din Berlin, München, Stockholm, Stuttgard şi Paris. A avut şi o bogată activitate de profesor, lăsând pe oricine să vină la cursurile lui, pe gratis. Nu-l interesau înregistrările, Celibidache spunea că experienţa unui concert este unică şi că momentul de trăire nu poate fi înregistrat. Sunt, desigur, înregistrări cu el, dar din concerte şi, în general, făcute împotriva voinţei lui.

Cuvintele lui N. Steinhardt despre concertul din 1978 sunt rostite de un ascultător. Impresionantă însă este şi mărturia unei violoniste de renume din Canada, pe care am auzit-o recent pe postul de Radio CBC (Canadian Broadcast Corporation) în cadrul emisiunii săptămânale de două ore „This is my music”, unde sunt invitaţi muzicieni canadieni de prestigiu care-şi expun preferinţele muzicale şi amintirile legate de ele.

patipatanakoonannaleeInvitata emisiunii din 29 iulie 2016 a fost violonista Annalee Patipatanakoon. A absolvit studiile de muzică în Philadelphia şi la Indiana University în Bloomington. A fondat în 1993 trio-ul Gryphon, împreună cu violoncelistul Roman Borys şi pianistul Jamie Parker. A obţinut numeroase premii de interpretare şi compoziţie în Europa şi Canada, iar în prezent predă la Conservatorul din Toronto şi, când nu are cursuri, dă lecţii de „masterclass” în Europa, Statele Unite şi Canada.

Annalee Patipatanakoon a avut ocazia să interpreteze în 1984, la Carnegie Hall – New York, cu orchestra din Philadelphia condusă de Celibidache, „Preludiu şi moartea Isoldei” de Wagner. Povestea ei despre repetiţiile pentru acest memorabil concert mi-au rămas în memorie. Sergiu Celibidache, spune violonista, nu era des invitat în Statele Unite pentru că el cerea cel puţin 13 repetiţii cu orchestra înainte de concert, ceea ce nu era obişnuit. Sergiu Celibidache era, atunci, la primul lui concert din Statele Unite şi când, la prima repetiţie, a auzit nivelul orchestrei, a spus că nu mai vine. Din fericire, continuă violonista, el a revenit şi le-a spus orchestranţilor să se asculte unul pe altul cu mare atenţie. Artista povesteşte cum orchestranţii au făcut efortul de a se asculta şi pe ei înşişi, dar şi pe muzicienii de alături, pentru a „trăi” împreună muzica, aşa cum i-a învăţat Celibidache. Experienţa interpretării, de o mare intensitate, spune vilolonista, a fost unică şi de neuitat pentru toţi orchestranţii. După cei peste 30 de ani de la acel concert, violonista încă îşi aminteşte de emoţia şi vibraţia pe care a simţit-o lucrând cu Sergiu Celibidache şi, repetiţiile cu el, susţine artista, i-au marcat existența. Și în sufletul câtor alți muzicieni și ascultători dirijorul e încă și astăzi!

Un gând pios la 20 de ani de la moartea lui Sergiu Celibidache, acest mare om, talentat dirijor, erudit profesor, filosof şi artist

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *