Cioran, „Caiete 1957-1972” (3)

Să te realizezi înseamnă să ştii să te limitezi. Eşecul este consecinţa unei prea mari disponibilităţi.

Tot ce ne stânjeneşte ne îngăduie să ne definim. Fără beteşuguri, nu există conştiinţă de sine.

19 dec. – Ieri, am pierdut două ceasuri la biblioteca Sorbonei, azi, alte două ceasuri la cea a Institutului catolic. De ce? Ca să caut nişte cărţi.
Azi după- amiază, după ce-am scormonit în fişierul Institutului până am ameţit, până la delir, am plecat să mă plimb, dezgustat, în grădina Luxembourg, meditând cu tristeţe la situaţia mea. La ce bun să accept acest joc lamentabil, care nu păcăleşte pe nimeni, nici măcar pe mine? Ştiu bine că alerg după cărţi, că mă acopăr, ca să zic aşa, cu ele doar ca să nu lucrez, ca să eludez datoria de a face o „operă“, de a scrie, ca să nu fac figură de ratat în ochii dispreţuitori ai celorlalţi. Însă mă risipesc, nu fac decât să-i dezamăgesc pe toţi, şi astfel mă umplu de fiere. În fond, nu mai sunt decât un erudit destul de jalnic, de vreme ce erudiţia, dacă posed vreuna, mi-o ascund şi cu siguranţă că n-o exploatez.
[…]
Toată lumea vorbeşte de teorii, de doctrine, de religii, într- un cuvânt de abstracţiuni; nimeni de un lucru viu, trăit, direct. Filozofia şi toate celelalte sunt o activitate derivată, abstractă în sensul cel mai rău al cuvântului. Totul în ea este golit de sânge. Timpul devine temporalitate etc.
Un ansamblu de subproduse.

CIORAN
Caiete
1957-1972
Ediţie de colecţie, Humanitas, 2016

Cuvânt înainte de
SIMONE BOUÉ
Traducere din franceză de
EMANOIL MARCU şi Vlad Russo

În alt plan, oamenii nu mai caută sensul vieţii pornind de la experienţele lor, ci de la datele istoriei sau de la o religie sau alta. Dacă în mine nu găsesc nimic ca să vorbesc despre durere sau neant, la ce bun să-mi pierd timpul studiind budismul. Trebuie să cauţi totul în tine, iar dacă acolo nu găseşti ce cauţi, ei bine, renunţă.

index

Ceea ce mă interesează e viaţa mea, nu doctrinele despre viaţă. Oricâte cărţi aş citi, în ele nu găsesc nimic direct, absolut, unic. Peste tot, aceeaşi pălăvrăgeală filozofică.

Tags: ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *