Cioran, „Caiete 1957-1972” (1)

Scepticismul are o proastă reputaţie. Şi totuşi, sub demersul său trufaş şi nepăsător, ce sfâşieri! E însuşi fructul unei vitalităţi precare, adânc vătămate.

14 dec. Ieri-seară, m-am perpelit îndelung până să adorm. Mă muncea, în sensul propriu al cuvântului, o asemenea oroare faţă de carne încât, în loc să mă culc, ar fi trebuit să merg undeva să mă îmbăt.
Mă gândeam că planta nu pute, că descompunerea ei n-are nimic respingător. Carnea însă e putreziciune pură şi simplă. Viaţa n-ar fi trebuit să facă efortul de a depăşi vegetalul. Tot ce-a venit după aceea e de-a dreptul hidos, înfricoşător. Definiţia viului: ceea ce încă nu pute. Mă deprimă spectacolul acestor cadavre ce mă-nconjoară, inclusiv al meu. De la insectă la om, tot ce mişcă îmi dă fiori de groază şi mă cutremură de silă. Regnul animal e o trădare faţă de regnul vegetal, după cum şi acesta e faţă de mineral.

CIORAN
Caiete
1957-1972
Ediţie de colecţie, Humanitas, 2016

Cuvânt înainte de
SIMONE BOUÉ
Traducere din franceză de
EMANOIL MARCU şi
VLAD RUSSO

Azi-dimineaţă, am gândit timp de o oră, adică mi-am sporit incertitudinile.

Dacă aş avea mintea ceva mai clară şi mai precisă, m-aş ocupa exclusiv cu studiul bolilor de limbaj.
„Am o conştiinţă de vânzare şi nu vrea s- o cumpere nimeni“, repeta cu plăcere un jurnalist român. În Balcani, cinismul atinge proporţii pe care un occidental nici nu le poate bănui. Se exprimă în el umilinţe nespuse, şi o disperare atât de străveche că nimeni nu mai este conştient de ea.

index

Tags: ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *